Îți scriu această scrisoare cu ocazia tuturor zilelelor în care ar fi trebuit să îți scriu. Și îmi cer iertare pentru că aceste gânduri ajung la tine doar de ziua ta, de 1 Decembrie. Zi mare, nu?
Este adevărat că nu ți-am mai scris de anul trecut, dar sufletul meu a fost alături de tine în fiecare clipă. Am avut grijă de mine, așa cum ți-am promis, am zâmbit chiar dacă mi-a fost greu și chiar dacă uneori am simțit că este în zadar să lupt. Dar nu m-am oprit, nu m-am lăsat înfrântă și, chiar dacă am căzut, m-am ridicat mereu. Am mers mai departe.
Am păstrat în sufletul meu visul și speranța. Am învățat că binele trebuie să-l fac până la capăt, necondiționat, că trebuie să apreciez gesturile celor din jur care, chiar dacă sunt mărunte, înseamnă atât de mult!
Am avut curajul să cer și să accept ajutor sau o mângâiere pe obraz. Am iubit, am iertat, am uitat și m-am necăjit când am fost rea. Și, iată-mă astăzi, mai înțeleaptă, mai tolerantă, mai bună, mai blândă.
Mi-aș dori să fii aici de ziua ta, dar știu, dragă România, că nu poți fi peste tot. Pentru că te iubesc toți semenii mei și toți vor să te sărbătorească.
Ți-am scris acum, pentru ca să știi că nu te-am uitat. Cum te-aș putea uita? Ca să știi că mi-e dor să-ți vorbesc!
Acum pot să-ți cer doar un lucru. Să te îmbraci frumos, cu ia aceea frumoasă, să-ți lași părul lung despletit, să-ți descoperi ochii albaștri, să fii cea mai frumoasă, pentru că toți, noi toți care te iubim, te vom sărbători.
La mulți ani, draga mea România!
Îți scriu această scrisoare cu ocazia tuturor zilelelor în care ar fi trebuit să îți scriu. Și îmi cer iertare pentru că aceste gânduri ajung la tine doar de ziua ta, de 1 Decembrie. Zi mare, nu?
Este adevărat că nu ți-am mai scris de anul trecut, dar sufletul meu a fost alături de tine în fiecare clipă. Am avut grijă de mine, așa cum
