O declarație nerușinată i-a adus peste noapte o notorietate la care nu îndrăznea să aspire nici în visele lui cele mai roze. Ani de zile s-a căznit pe toate canalele de televiziune, cu aerul și cu tonul doct al ”tehnocratului” care știe ce spune, să-și dovedească talentul de a face albul negru și negrul alb răstălmăcind vârtos adevărul în favoarea USL. Talentul de-a linge. Calcul nu a fost greșit, o vocație de-o asemenea factură nu putea rămâne la infinit ignorată și neracolată. Pentru început ”consilier de stat”, pasul următor ”purtător de cuvânt al Guvernului Ponta”. Șansa care i s-a oferit nu trebuie irosită în van și încrederea care i s-a acordat trebuie răsplătită cu peste măsură. Nu a avut nevoie de prea mult timp de încălzire ca să arate de ce e în stare. Presa întreagă, scrisă sau electronică, s-a întrecut în a reproduce pe larg golănia de cea mai joasă speță aruncată la adresa șefului statului. Stupoare, revoltă, dezgust, incapacitate de a înțelege un asemenea comportament și refuzul cvasi-unanim de a-l accepta sunt cheile în care s-au auzit cele mai multe dintre comentarii. În 24 de ore, ”Palada” a fost omologată, prin consens, ca unitatea națională de măsură a grobianismului.
Și totuși, cred că se comite o eroare. Nu de evaluare. De perspectivă. A-l judeca pe Mirel Palada pentru abjecția comisă înseamnă a proba o miopie păgubitoare. Individul, în sine, este un nimeni. Nu gândește, nu se poziționează și nu rostește niciun cuvânt care îl reprezintă. Nu de azi, de când a devenit ”înalt demnitar al statului”. Singurul efort pe care l-a făcut și îl face în continuare, cu o constanță demnă de o cauză mai bună, este de a anticipa și de a rezona în totalitate cu ceea ce știe că se așteaptă de la el. Asta a făcut-o ca persoană ”civilă”, în postură de aspirant, și ăsta este angajamentul pe care și l-a luat, privindu-se în oglindă, în momentul în care s-a
