Despre cananeeni nu se ştia mai nimic până în 1929, când Claude Schaeffer a adus la lumină anticul oraş Ugarit, La Ras Shamra, şi odată cu acesta şi o cultură fascinantă. Palatul regal de aici era unul dintre cele mai impunătoare reşedinţe regale din orientul apropiat.
Anterior israeliţilor, pe pământurile biblice au trăit cananeenii, pe care grecii i-au numit apoi fenicieni, cei cărora le aparţineau fabuloasele oraşe maritime Tir şi Sidon, cei care aveau să devină cei mai mari navigatori ai antichităţii. În 814 a.Hr. vor întemeia o altă minunăţie urbanistică, şi anume Cartagina. Dar fenicienii au început să exploreze mările cu aproape patru secole mai devreme, devenind celebri neguţători şi producători de purpură. Puterea lor maritimă ajunsese să fie temută de toţi.
Dar înainte de fenicieni au fost cananeenii, care în jurul anului 3000 a.Hr. ajung în Siria şi Palestina. Încep să construiască şi să se organizeze, adoptând un stil de viată care nu era deloc pe placul păstorilor israeliţi. Apreciind rafinamentul, cananeenii se desfătau cu înalta lor cultură, în spatele zidurilor înalte, neavând un mare respect pentru patriarhii biblici din pustie. Dar aceşti nomazi le vor supune înfloritoarele oraşe. Cananeenii aveau o civilizaţie mai dezvoltată decât evreii, care până la Solomon, deci prin 950 a.Hr., s-au lăsat şi ei fermecaţi de cultura celor cuceriţi.
Fortificaţiile, casele, străzile, toate iniţiativele urbanistice ale cananeenilor erau cu totul deosebite pentru vremea lor. Aveau instalaţii de canalizare foarte bune şi se pricepeau de minune la olărit. Dar şi în materie de cultură spirituală au influenţat mult cultura greco-romană, nu doar pentru că au inventat alfabetul, ci şi pentru că multe elemente de cult şi mitologie au fost absorbite în aceasta. Ca să nu mai vorbim despre principiile urbanistice.
Lor le-au aparţinut cetaţile Megi
