O declaraţie neruşinată i-a adus peste noapte o notorietate la care nu îndrăznea să aspire nici în visele lui cele mai roze. Ani de zile s-a căznit pe toate canalele de televiziune, cu aerul şi cu tonul doct al ”tehnocratului” care ştie ce spune,

să-şi dovedească talentul de a face albul negru şi negrul alb răstălmăcind vârtos adevărul în favoarea USL. Talentul de-a linge. Calcul nu a fost greşit, o vocaţie de-o asemenea factură nu putea rămâne la infinit ignorată şi neracolată. Pentru început ”consilier de stat”, pasul următor ”purtător de cuvânt al Guvernului Ponta”. Şansa care i s-a oferit nu trebuie irosită în van şi încrederea care i s-a acordat trebuie răsplătită cu peste măsură. Nu a avut nevoie de prea mult timp de încălzire ca să arate de ce e în stare. Presa întreagă, scrisă sau electronică, s-a întrecut în a reproduce pe larg golănia de cea mai joasă speţă aruncată la adresa şefului statului. Stupoare, revoltă, dezgust, incapacitate de a înţelege un asemenea comportament şi refuzul cvasi-unanim de a-l accepta sunt cheile în care s-au auzit cele mai multe dintre comentarii. În 24 de ore, ”Palada” a fost omologată, prin consens, ca unitatea naţională de măsură a grobianismului.

Şi totuşi, cred că se comite o eroare. Nu de evaluare. De perspectivă. A-l judeca pe Mirel Palada pentru abjecţia comisă înseamnă a proba o miopie păgubitoare. Individul, în sine, este un nimeni. Nu gândeşte, nu se poziţionează şi nu rosteşte niciun cuvânt care îl reprezintă. Nu de azi, de când a devenit ”înalt demnitar al statului”. Singurul efort pe care l-a făcut şi îl face în continuare, cu o constanţă demnă de o cauză mai bună, este de a anticipa şi de a rezona în totalitate cu ceea ce ştie că se aşteaptă de la el. Asta a făcut-o ca persoană ”civilă”, în postură de aspirant, şi ăsta este angajamentul pe care şi l-a luat, privindu-se în oglindă, în momentul în care s-a