Libera circulaţie a oamenilor a fost una din revendicările principale ale cetăţenilor din ţările răsăritene din perioada comunismului. Astăzi această revendicare a devenit o realitate, iar pentru statele membre ale Uniunii Europene o normalitate.
În ultimii ani, mulţi răsăriteni şi-au părăsit locurile de naştere, plecînd spre ţările occidentele. Unii în căutarea unui trai mai bun, alţii pentru a scăpa de diferitele forme de discriminare la care sunt supuşi din partea majorităţii. Din ultima categorie fac parte membri ai comunităţii rome.
Sosirea în vest a multor romi din fosta Iugoslavie, Slovacia, Ungaria, România şi Bulgaria a furnizat mai ales grupurilor şi partidelor radicale de dreapta anumite argumente, instrumentalizate ideologic, fiind transformate în muniţie politică de nuanţă rasist-xenofobă.
În ţările răsăritene romii sunt deseori descrişi într-o terminologie împrumutată din ideologia rasismului şi nazismului interbelic. Abordarea problematicii legate de romi este, în Vest, mai ales o temă utilizată în propaganda xenofobă a unor formaţiuni radicale de dreapta. Acestea totuşi sunt ceva mai prudente în alegerea termenilor negativi pentru romi, preferînd să accentueze latura socială a problemei prin care stîrnesc temeri existenţiale ale populaţiei autohtone, bombardată cu informaţii de genul că romii estici sunt paraziţi notorii, hoţi şi cerşetori şi periclitează sistemul social existent.
Faptul că unii lideri romi din Vest acceptă să dea interviuri unor publicaţii ale partidelor cunoscute pentru ostilitatea lor faţă de populaţia roma şi sinti este, de-a dreptul, grotesc. Mai ales atunci cînd, din inconştienţă sau oportunism, le cîntă în strună, oferindu-le argumente, transformate în muniţie ideologică pentru acţiunile de propagandă xenofobă.
x Emblematic în acest sens este preşedintele A
