Singurul care a avut curajul de a spune muscelenilor adevărul despre ceea ce s-a întâmplat în dimineaţa zilei de 2 octombrie 2013, când depozitul ticsit de deşeuri de pe platforma ARO a bubuit şi a ars timp de peste nouă ore, împrăştiind un fum toxic deasupra Câmpulungului, a fost colonelul Ion Popa, şeful Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Argeş. Şeful Pompierilor argeşeni, un om cu sânge de muscelean şi rămas cu sufletul la locurile natale, a avut tăria de a-i contrazice pe cei care au încercat să minimalizeze efectele dezastrului de la ARO, sub pretextul că nu vor să alarmeze populaţia. „Totul a fost atipic, nu ardea o substanţă, ardeau mii de substanţe! Nu erau depozitate într-un singur loc, erau depozitate… vă daţi seama cât era hala aceea de mare! Cum poţi să duci şlamuri de petrol şi de vopsea în demisolul şi subsolul unei construcţii?! N-ai voie!”, a descris colonelul Popa imaginea apocaliptică a depozitului în flăcări. Unde mai pui că, neştiind ce ardea înăuntru, pompierii au folosit apă şi au făcut o “neutralizare” de aşa manieră, încât, în următoarele două zile, pe o distanţă de 1,2 kilometri de la ARO, în băile oamenilor se simţea un puternic miros chimic, care le-a pătruns în locuinţe prin instalaţiile obiectelor sanitare. Lumea a bănuit, atunci, că mirosul greu provine de la substanţele care n-au fost dizolvate de apă. Pentru patronul moldovean Vasile Tofan, situaţia nu era nici pe departe comparabilă cu cea descrisă de şeful ISU Argeş. Potrivit celor declarate de proprietarul firmei cu deşeuri pentru Mediafax, i-au ars cam 14 tone de ulei mineral, care erau în 16 butoaie, şi 8 tone de filtre auto. Un „fleac”, aşa păreau lucrurile în varianta Tofan, diferită de cea a colonelului Popa, care, în acele clipe tensionate, a luat în calcul chiar posibilitatea evacuării nordului Câmpulungului, deoarece fumul degajat conţinea o substanţă deos