- Social - nr. 232 / 27 Noiembrie, 2013 Ca niste banuti de aur din tainuitele comori, putini si rari sunt de-a lungul istoriei noastre anii cei buni, frumosi si gloriosi pe care i-am avut atunci cand, aici, in cuibarul vietuirii noastre, s-au aflat in fruntea neamului acestuia bun si rabdator barbati adevarati. Ei, cei alesi de Domnul, a ne conduce o clipa din vesnicitul timp, au pus inainte de toate dragostea fata de neam si tara, stiind ca, daca tarii ii va fi bine si se va indestula, atunci si ei se vor mari si inalta in ochii lumii, facandu-se astfel placuti lui Dumnezeu. Asa si numai asa in veac de veac s-or pomeni spre neuitare un Zamolxes, un Burebista, un Decebal, un Mircea, un Stefan, un Mihai, un Avramut, un Cuza si cam atat, ei fiind asemenea unor troite cu candele mereu aprinse, veghetori pe drumul urcator al vietuirii noastre prin lunecoase si incalcite vremi. Ca de la ei incoace, mai toti ceilalti care i-au urmat n-au fost decat mucuri de sleita lumanare ce au palpait palid o vreme prin bezna neguroaselor vremi. Poporul acesta, rabdator ca Hristos pe cruce si iertator ca El, asteapta de prea mult timp un semn ca ceva de bine se va petrece si pentru el. De prea multe ori in ultimul timp i-a inmugurit speranta din amarul zilnicitei sale vieti atunci cand, inselat de vorbe frumoase si lingusite, a ales pe cine nu trebuia. Si de fiecare data alesii, indulciti de gustul puterii, au uitat de norod, lasandu-l in voia sortii, tradandu-l fara niciun regret, iar cu cat ei si-a lor se inavutiau mai mult, cu atat mai vartos, cei multi, cei care i-au urcat in jilturile puterii, saraceau si se incovoiau sub povara amarnicelor zile pe care nu credeau ca le vor mai trai. Vredniciti-va numai de intrati in drumurile voastre in bisericile pe care le intalniti in cale si va veti minuna de numarul tot mai mare al celor inchinatori pe la sfintele altare, tineri ori batrani,