În zilele următoare, la Vilnius, parafarea Acordului de Asociere și de Liber Schimb va permite Republicii Moldova să treacă un prag simbolic pentru destinul său. Guvernarea s-a mobilizat, mediile de informare au lansat campanii de promovare a valorilor europene: libertate de exprimare, stat de drept, educație, prosperitate…
Însă odată încheiat fastul ceremoniilor, vom reveni, implacabil, la realitățile de acasă, unde eforturile de europenizare se izbesc de împotrivirea virulentă a comuniștilor. După ce au avut și ei un flirt cu Occidentul, prin 2005-2006, ajunși în opoziție comuniștii și-au schimbat (a câta oară!) azimuturile geopolitice. Azi, pentru PCRM asocierea cu Bruxelles-ul înseamnă trădare națională și, mai rău, dinamitarea relațiilor cu Rusia. Dacă dorim să ne europenizăm, susține Voronin, o putem face cel mai bine aderând la Uniunea Vamală a lui Putin!
Mitingul de sâmbătă, 23 noiembrie, al PCRM a pus în scenă, convingător, aceste „perle” ale gândirii primului comunist al țării, dar mai ales ne-a arătat ce fel de viață ne așteaptă sub o nouă guvernare comunistă. Marea problemă în Moldova în acest moment nu o reprezintă dezbaterile ideologice sau dilema Est/Vest, ci faptul că o eventuală revanșă comunistă, la alegerile din 2014, va anula toate libertățile democratice dobândite și consolidate în ultimii 4 ani.
Am putea, firește, relativiza belicoasa retorică a comuniștilor pentru că, nu-i așa, Opoziția trebuie să fie dârză, intransigentă, chiar „feroce”. Însă combativitatea unui partid de opoziție nu trebuie împinsă până acolo încât să pună în discuție valorile fundamentale ale societății. Pericolul e real: PCRM rămâne un partid puternic și dispune de o importantă capacitate de mobilizare a propriilor suporteri.
Voronin și comilitonii săi au o mare problemă cu presa, împroșcând injurii și promisiuni de