Economia românească se confruntă cu un nou pericol, un fenomen mai grav şi mai dificil de combătut decât inflaţia, cea despre care am tot auzit în ultimii 24 de ani. Acest fenomen se numeşte deflaţie, iar combaterea sa reprezintă o adevărată provocare pentru România. Pericolul foarte mare apare atunci când dezinflaţia, adică scăderea inflaţiei, se transformă în deflaţie, exact riscul la care este supusă acum economia românească. Acest fenomen este, culmea, efectul pervers al creşterii şi consolidării economice, cât şi al îmbunătăţirii ratingului de ţară. Principala caracteristică a deflaţiei este scăderea preţurilor bunurilor şi serviciilor. În mod paradoxal, ceea ce populaţia consideră că este bine, şi anume scăderea preţurilor, dacă apare ca umare a deflaţiei, este extrem de grav. Asta din cauza faptului că economia este dependentă de psihologia consumatorului. O scădere continuă a preţurilor va descuraja consumul, deoarece consumatorii vor aştepta preţuri şi mai mici. În consecinţă, companiile vor amâna investiţiile şi vor fi nevoite să dea afară angajaţi, ca urmare a lipsei cererii pentru produsele lor. Este un cerc vicios din care cu greu se iese. Două state care s-au confruntat cu acest fenomen sunt Grecia şi Japonia. Niponii s-au luptat cu deflaţia timp de două decenii, iar pentru a reuşi să iasă la liman au fost nevoiţi să majoreze TVA cu 3 puncte procentuale. Aşadar, nu orice scădere de preţuri este neapărat bună. Pericolul deflaţiei planează asupra întregului continent european. Spania, Irlanda, Italia, Grecia, întreaga zonă euro de fapt, s-a confruntat cu o scădere a preţurilor, ceea ce a pus pe jar Bruxelles-ul şi l-a determinat pe Mario Draghi, preşedintele Băncii Centrale Europene, să scadă dobânda de referinţă la un nivel record, de 0,25%, pentru a combate ceea ce acesta a numit „o lungă perioadă de inflaţie scăzută”. Inflaţia scăzută nu este o ten