Preot Ioan ŞTEFĂNESCU

Demult, într-un sat trăiau doi oameni. Unul dintre ei era cel mai bogat om din sat, era boierul satului, iar celălalt era cel mai sărac om din sat. Cel sărac mergea şi muncea la cei care-l solicitau. Într-o bună zi, boierul trece cu trăsura pe drum, îl vede pe cel sărac aşteptând să vină să-l ia cineva la muncă, şi îl întreabă, ştiind că este un om foarte credincios: “Hei, omule, cum îţi mai merge cu sărăcia? Şi omul sărac îi răspunde: “Boierule, eu am scăpat de sărăcie”. Boierul, crezând că bietul om şi-a ieşit din minţi, a mers mai departe. În noaptea următoare boierul a avut un vis: cineva îi spunea că a murit cel mai bogat om din sat. Ori el era cel mai bogat om din sat. Dimineaţa, când s-a trezit din somn şi din vis, cineva din familie îi spune că a murit săracul. Atunci boierul a exclamat: “Să ştii că omul acela a fost cel mai bogat om din sat, pentru că el avea o bogăţie pe care noi n-o avem. El avea bogăţia sufletului”. E mare lucru să fii “om”, să ai o viaţă cumpătată, să fii bogat sufleteşte.

Mulţi dintre noi nu avem o dreaptă înţelegere în ceea ce priveşte bogăţia şi situaţia materială pe care Dumnezeu ne-o dă fiecăruia dintre noi: Lumina sufletului nostru este întunecată. Zice Sfântul Apostol Pavel că: “dumnezeul veacului acestuia, adică diavolul, a întunecat minţile necredincioşilor ca să nu le lumineze Evanghelia Domnului nostru lisus Hristos” (2 Corinteni 4,4).

Să vă împărtăşesc o mică întâmplare din parohia noastră. Aproape în fiecare an, în preajma marilor sărbători, sufletele creştinilor se deschid mult spre semenii noştri cei nevoiaşi. Aşa a fost şi de data asta. Am mers în casa unor oameni necăjiţi, cu mulţi copii şi le-am lăsat ceva pentru masa de Crăciun. Înainte de a-mi mulţumi, capul familiei şi-a manifestat dorinţa să servească masa de Crăciun în casa lor. Deşi la început am ezitat să răspund invitaţiei