Unul dintre cele mai cunoscute meme-uri exclusiv româneşti este o fotografie repetată la nesfîrşit în care vedem oameni de toate felurile ţinînd în mînă un afiş pe care se poate citi „neam saturat“.
Unul dintre cele mai distribuite texte ale ultimelor luni îi aparţine lui Andrei Pleşu şi mesajul este asemănător, cu diferenţa că autorul vorbeşte strict în nume propriu. Nu în numele neamului, ci în numele unei exasperări individuale, împărtăşită, după cum s-a văzut din audienţa textului, de măcar cîteva sute de mii de oameni.
Unul dintre cele mai folosite sloganuri în demonstraţii, proteste şi discuţiile de corporatişti la cafeaua de dimineaţă este o declinare dispreţuitor-fatalistă a lui „toţi sînt o apă şi-un pămînt“.
Tonuri diferite, metode diferite, dar mesajul este comun. Publicul românesc a obosit, şi-a pierdut capacitatea de a mai urmări critic dezbaterea politică, nenumăratele travesti-uri care, atunci cînd nu sînt de-a dreptul ridicole, sînt enervante:
Politicianul de centru-dreapta care guvernează alături de stînga, cauţionînd cu prezenţa şi discursul măsuri populiste şi răbufniri antioccidentale;
Politicianul de centru-stînga care guvernează alături de dreapta, emiţînd pe bandă argumente din biblia neoliberalismului;
Politicianul de opoziţie a cărui acţiune discretă e demnă de un amant cu principii;
Primarul care minte cu seninătatea-i cabotină, pînă cînd încrederea şi atenţia publicului sînt suspendate asemeni proiectelor fanteziste promovate în campanii;
Invitatul veşnic de la TV care vorbeşte cu ochi goi şi pasiuni mimate ca un android care se hrăneşte cu punctaje servite de consultanţi;
Micuţul ridicol cu aer mesianic care foloseşte reţelele sociale şi referinţe pop pentru a justifica platforme revoluţionar-confuze pe care le va abandona imediat ce va fi acceptat în liga mare;
Purtătorul de c
