Capitala Tarii Romanesti era nenorocita de chinurile unei molime naprasnice, in urma cu doua secole. Cu toate masurile luate de domnitorul Ioan Caragea, ciuma nu a putut fi nicidecum oprita.
Inspaimantat de propria-i neputinta, Caragea se retrage la Cotroceni. Pana cand s-a potolit, un an mai tarziu, napasta deja curmase viata a 40.000 de bucuresteni, jumatate din populatia orasului.
Insa, nu era prima oara cand Bucurestiul sufera de pe urma ciumei. In timp ce in vestul si centrul Europei epidemiile erau de domeniul trecutului, in estul continentului ele revin cu o regularitate ingrijoratoare. Numai in secolul al XVIII-lea au existat cinci valuri epidemice care au devastat tarile romane.
Focarul ciumei lui Caragea in Tara Romaneasca
De cele mai multe ori ciuma era starnita de razboaiele purtate de marile puteri care ne invecinau, cum s-a intamplat si in cazul razboiului ruso-turc din 1806-1812. Dr. Pompei Gh. Samarian era de parere ca: "Rusii ne-au luat Basarabia si ne-au lasat ciuma, ciuma teribila din anul 1813".
Desi pamanturile Moldovei si Tarii Romanesti au cunoscut destule lupte in timpul acestui razboi, epidemiile care au torturat ani la randul trupele ruse nu au afectat decat in mica masura oamenii de rand.
Pentru focarul acestei ciume trebuie sa ne uitam mai la sud, pe malurile Bosforului. In lipsa unui strict control sanitar la granite, epidemiile de ciuma care izbucneau la Constantinopol se revarsau in Peninsula Balcanica, iar apoi treceau fara mari oprelisti in Tara Romaneasca si Moldova.
Pentru ca izbucnise la scurt timp dupa venirea lui Caragea din capitala otomana, unde ciuma ucisese cateva mii de oameni in toamna lui 1812, Ion Ghica socoteste ca ciuma s-a ivit "intre oamenii curtii veniti cu Voda de la Tarigrad". Din aceasta cauza s-a si numit "Ciuma lui Caragea".
