Vizita delegatiei chineze in Romania a ocupat toate televizoare si a monopolizat dezbaterea media.

Victor Ponta a fost in centrul atentiei si s-a impaunat cu pretinsul succes al relansarii relatiilor pe axa Bucuresti-Beijing, fara a pomeni nimic de contributia predecesorilor sai.

In democratie, cand puterea se mai schimba din cand in cand, tot ce iese bun din mana politrucilor nu e niciodata meritul unei singure guvernari.

Si exista exemple practice. De exemplu, mult-trambitatul Pod Basarab; a fost demarat pe vremea fostului primar general Basescu, l-a continuat Videanu si l-a inaugurat Oprescu.

La fel cu multe alte exemple. Ultimul, celebrul gazoduct Iasi-Ungheni, pornit pe vremea lui Boc si caruia premierul Ponta i-a taiat panglica la mare pret si cu mare tam-tam ca si cand lumea n-ar fi existat inainte de el.

Asa se intampla dintotdeuana in tara asta. Stau si ma intreb, oare oamenii astia au de gand sa continue asa la infinit?

Suntem de multa vreme o tara rupta-n doua. Intre taranisti si liberali, comunisti si ilegalisti, revolutionari si neocomunisti pesedisti si antipesedisti, etc. Exemplele pot continua pana la nivelul omului de rand.

Cu starea asta de societate impartita in tabare ireconciliabile mergem la pierzanie.

Nu vom indrepta corabia nationala daca nu gasim o cale de minima concordie si intelegere. Indiferent cine va fi azi sus si jos, tare sau moale, stanga sau dreapta.

Traian Basescu spune ca mai e nevoie de inca un presedinte care sa duca mai departe, pe cele doua mandate posibile constitutional, lupta cu mafia si cu sistemul politic putred de corupt.

Nu neg, dar nici nu stiu daca asta e solutia. Se prea poate ca Basescu sa fi inteles mai multe din interior, noi, sigur, judecam la exterior.

Alternativa la ce spune presedintele e o guvernare de tip Nastase/Ponta, in care partidul-stat calca t