Nu-i aşa că aţi aşteptat perioada aceasta? De la Sfântul Andrei (30 noiembrie) şi până la Sfântul Ioan Botezătorul (7 ianuarie) trăim un fel de încântare, de freamăt sufletesc, de bucurie şi de lumină.

Nu-i aşa că aţi aşteptat perioada aceasta? De la Sfântul Andrei (30 noiembrie) şi până la Sfântul Ioan Botezătorul (7 ianuarie) trăim un fel de încântare, de freamăt sufletesc, de bucurie şi de lumină. Ne facem cadouri, ne împodobim casele (unii şi sufletele), ne simţim mai datori să le dăruim puţină bucurie şi altora mai nefericiţi ca noi. Trecem prin Sărbătoarea Naţională de 1 Decembrie – ziua naşterii României Mari, prin cea a Sfântului Nicolae, iubitorul şi iubitul de copii, cea a Sfintei Filofteia, copila. Toate se încununează cu Naşterea Pruncului Iisus – Întruparea din Fecioară a Fiului dumnezeiesc. Dacă ne gândim bine, sărbătorile care tocmai încep amintesc de curăţia, inocenţa, bucuria (chiar veselia) copiilor. Fericirea noastră şi freamătul sufletului nostru, mişcarea emoţiilor noastre vine din faptul că redescoperim în noi copilăria: uitată într-un colţ al fiinţei noastre, prăfuită de stress-ul cotidian, dar sădită adânc în noi de părinţi, de dascăli şi mai ales de Dumnezeu. … „De nu veţi fi ca pruncii, nu veţi intra în Împărăţia cerurilor!” (Cuvintele Mântuitorului în Evanghelia după Matei, capitolul 18, versetul 3). Bucuraţi-vă!