A trăit anii '50, în care un singur autobuz făcea legătura între cartierul Mănăştur şi centrul Clujului, iar pentru a ajunge în staţie, prin noroi, trebuia să-şi ia pungi peste încălţăminte. A văzut cum zeci de mii de apartamente se construiesc în timp record şi apoi cum cartierul începe să capete o reputaţie proastă. Îi apără însă pe mănăştureni, iar pentru asta a inventat o plăcintă cu numele lor.
Inginer geolog de profesie, Valerian Blaga a fost întotdeauna un mic antreprenor. Din '96 a început să deschidă o serie de buticuri, însă cu timpul a dezovltat o nouă pasiune: bucătăria. A studiat zeci, poate chiar sute de cărţi de bucate şi, în 2000, s-a pus pe treabă. A deschis o mică patiserie în complexul Minerva din cartierul Mănăştur.
A investit aproximativ 60.000 de euro în noua afacere, cu gândul la pasiunea pentru patiserie, dar şi la faptul că avea nevoie de ceva mai flexibil. După trei ani în care a încercat diferite reţete, clujeanul a ajuns, în urmă cu o lună, la cel mai de succes produs al său.
“Fiind concurenţa ridicată în zonă, puterea de cumpărare tot mai scăzută, am zis să intru cu ceva nou. În zonă oferta e de patiserii congelate, pe principiul lumea e săracă, dăm produse ieftine. Eu am vrut altceva, să ofer ceva original, nu puteam tot copia de la unii, de la alţii. Studiind, citind, pentru că sunt pasionat de bucătărie, am găsit acest aluat care se pretează la plăcintele făcute la cuptor. M-am gândit: ce combinaţii mi-ar plăcea mie? Dar să fie şi o alternativă la arăbismele de doi bani, în care se pune un piept de pui fad şi tot felul de chestii, iar oamenii cred că mănâncă ceva sănătos”, începe povestea Valerian Blaga.
Odată găsită reţeta pentru aluat, patiserul mai avea nevoie de ingredientele care să „satisfacă gusturile tuturor”.
„Plăcinta conţine brânză Cedar, ciuperci, şuncă, măsline, mozzarella şi ardei copt. Gustul spe
