Timişoreanul Ioan Holender, cel mai longeviv director al Operei de Stat din Viena, a povestit în „Spuse, trăite, dorite. Amintiri”, amănunte picate din perioada în care a condus „Staatsoper”

Volumul „Spuse, trăite, dorite. Amintiri”, apărut în 2011, este a doua carte autobiografică al lui Ioan Holender. Acesta se referă la perioada petrecută la conducerea Operei de Stat din Viena.

Ne-am oprit la un episod inedit în viaţa sa. Anume primul şi ultimul turneu israelian al operei din Viena. Acesta a avut loc în 1993, la Ierusalim.

„Pentru această ocazie unică am realizat o adaptare proprie a , care a avut premiera în complexul Binyanei HaUma. Interesul politic şi artistic legat de acest turneu era enorm în Israel. O bucurie personală se leagă de faptul că am fost martorul momentului în care cancelarul federal Franz Vranitzky a recunoscut public, în Israel, că Austria este la rândul ei responsabilă pentru evenimentele petrecute între 1938-1945 şi că nu a fost doar o victimă”, relatează Ioan Holender.

Omul de cultură timşorean s-a întâlnit atunci cu premierul Iţhak Rabin, care a fost asasinat în 1995. Ajungea în Israel la o distanţă de 34 de ani după ce părăsea România.

“Biografia mea, care traversează sisteme politice atât de diverse – fascismul, comunismul, capitalismul a fost permanent însoţită, influenţată, ba chiar, până la un anumit punct, determinată de constanţa originii mele iudaice. Până la zece ani am fost marginalizat public, intimidate şi am suferit că nu aveam voie să fiu şi să trăiesc la fel ca ceilalţi copii. Mă simţeam inferior şi eram bucuros că mi se permitea, pur şi simplu, să exist”, a scris Holender.

O dată cu venirea comunismului a sperat la o lume mai bună în România. În 1956 a fost însă exmatriculat de la Politehnica din Timişoara, după participarea