Înaintea Summit-ului UE-China, care a avut loc la Beijing săptămâna trecută, au fost exprimate punctele de interes ale Uniunii Europene privitoare la relaţiile cu China. Foarte puţine dintre acestea se regăsesc în „liniile directoare” publicate de Forumul de Cooperare dintre Statele Europei Centrale şi de Est (ECE) şi China. Surprinde absenţa oricărei referiri la drepturile omului şi statul de drept. La capătul summit-ului de săptămâna trecută, găzduit de premierul Li Keqiang, nu a fost dat publici­tăţii un document comun, ci o declaraţie seacă, din care cel mai important fragment este următorul: „Cele două părţi au schimbat puncte de vedere asupra parteneriatului strategic, evoluţiilor interne şi economiei, comerţului şi relaţiilor de inves­tiţii, cooperării bilaterale problemelor inter­naţionale şi globale în discuţii comprehensive şi sincere privind toate subiectele de interes pentru ambele părţi. China şi UE au anunţat lansarea negocierilor asupra Acordului China-UE privind investiţiile“. Sublinierea din urmă ne aparţine, pentru că este relevantă în contextul discuţiilor privind miliardele în investiţii chineze care sunt pe cale să inunde România. Negocierile abia au fost convenite, iar de ele se ocupă Comisia Europeană. Acordurile bilaterale trebuie să respecte reglementările europene în materie de transparenţă şi compe­tiţie. Care au fost însă „subiectele de interes” pentru UE? Aflăm din comunicatul Comisiei, publicat cu o zi înaintea Summit-ului de la Beijing: „Comerţ şi investiţii, accesul pe pieţe, drepturile omului, inovaţie, urbanizare, bună guvernare şi stat de drept, agricultură, energie, schimbările climatice, mediu şi schimburi interumane”. Scopul negocierilor privind acordul amintit este precizat foarte clar: „Să crească fluxul de investiţii prin reducerea barierelor care împiedică inves­tiţiile în China, prin îmbunătă­ţirea protecţiei inves­tiţiilor