Aşa-numitul „Raport despre unitate“, care înregistrează, periodic, progresele făcute în vederea uniformizării condiţiilor de viaţă din cele două foste Germanii, consemnează, în continuare, diferenţe notabile. Fosta Germanie de Est, trecută prin decenii de comunism, e în continuare mai puţin dezvoltată în ceea ce priveşte infrastructura, economia e mai puţin performantă, salariile şi pensiile sînt mai mici. După mai bine de 20 de ani de eforturi substanţiale din partea statului, încă nu s-a ajuns la unitate – adică la egalitate. „Cîmpiile înfloritoare“ pe care le întrezărea Helmut Kohl, primul cancelar al Germaniei unite, încă se lasă aşteptate.
DE ACELASI AUTOR Mario De Mezzo - CEO, Editura ALL Noua Filarmonică a lui Nouvel Banalizarea xenofobiei Cele mai frumoase Jocuri Olimpice nu se mai ţin Pînă acum, nici o analiză nu a demonstrat că politicile de austeritate de acum ar fi fost generate şi de cheltuielile foarte mari pentru integrarea fostei RDG. Dar polemica persistă. Aici ar mai fi de adăugat că Germania are o infrastructură culturală foarte extinsă, moştenită, parţial, din cauza vechii diviziuni. Vechile instituţii ale RDG şi RFG au fost păstrate, ba chiar instituţii după model refegist s-au replicat, după unificare, în fosta RDG (şi invers). Toate sînt finanţate – după un algoritm complicat – de federaţie, de landuri, de primării. Cheltuielile nu sînt mici – însă, împărţite între diversele poluri de finanţare, au devenit suportabile. De cîţiva ani, Germania a lansat politici de reducere a cheltuielilor la toate nivelurile. Cultura a fost o prioritate, aşa că multă vreme nu s-au operat tăieri din această zonă. Însă cuţitul a ajuns acum şi la bugetele culturale.
De cînd cu criza economică, dar şi în urma eşecurilor înregistrate de politicile de solidaritate, germanii (mai bogaţi) din vest au început să strîmbe din nas că trebuie să plătească p
