Coborâţi de pe piedestalul pe care îi urcase părinţii democraţiei, politicienii şi-au confecţionat un sistem căruia i-au devenit în timp „datori” şi pe care nimeni nu încearcă să-l schimbe de teamă să nu „sărăcească”. Exact ca nişte hoţi profesionişti, capii politicii româneşti pun să stea „de şase” la porţile instituţiilor de stat hoţi în costume, împreună cu care îşi împart apoi prada. Adrian Dume este un exemplu aici, dar unul minor.

Ani de zile, românii au privit cu mâinile în sân cum, după fiecare scrutin de alegeri, câştigătorii s-au aşezat la câte o masă şi au început să îşi împartă între ei, ca la piaţă, instituţiile statului.

Majoritatea celor care au ajuns să le conducă nu au avut nimic în comun cu ele, decât poate, cel mult, un masterat făcut la una din fabricile de idioţi (a se citi Universităţi) din România sau de pe alte insule exotice.

Scuza a fost mereu aceeaşi: trebuie să punem oameni din partidul nostru pentru ca să putem aplica politicile partidului care, prin vot, are girul românilor.

În realitate, indivizii în costume au fost puşi la cârma instituţiilor doar pentru a fura cât mai mult din banii acestora pentru partid, oamenii şi firmele de casă ale acestuia şi pentru a-i ţine sub control pe funcţionarii, în general prea leneşi ca să vocifereze şi mulţumiţi cu salariul de nimic luat pe o muncă de nimic.

Ca un virus de calculator, în momentul în care politrucii au ajuns şefi în instituţii şi-au adus cu ei, rude, neamuri, prieteni şi alte „loaze” cu carnet de membru de partid. Evident, „loazele” aduse de ceilalţi politruci înainte, în instituţii, nu au fost date afară ca să nu facă scandal, ajungându-se la şase funcţionari la o ştampilă. Cei aduşi au avut roluri clare, şi anume, din funcţiile importante în care au fost puşi, să faciliteze traseul banilor dinspre instituţii spre partide.

Pe lângă asta, pe lângă rolul cla