Începând cu 2009 România şi-a orientat toată forţa diplomaţiei pentru soluţionarea chestiunii Basarabiei, dar într-un context european. Renunţarea Ucrainei a dovedit însă că o politică locală poate ceda dacă nu se aplică măsuri globale. Preşedintele a înţeles acest mesaj dar şi lipsa de interes a Uniunii Europene, şi şi-a propus schimbarea strategiei: tunurile diplomaţiei pentru Ucraina.

Am spus pentru Ucraina deoarece ele vor fi asupra Uniunii Europene. Centrul continentului s-a dovedit total lipsit de viziune şi nu a înţeles că dincolo de Nistru se află o populaţie cu valori culturale diferite, şi că soluţionarea Unităţii Europene nu se poate face decât printr-o dezbatere reală cu întregul bloc slav, adică inclusiv cu Federaţia Rusă.

Economic Uniunea Europeană este prima putere a lumii, dar din punct de vedere politic acest lucru nu se întâmplă. Este obligatoriu ca Europa să revină pe scena internaţională ca un actor important deoarece este singura capabilă de a reaşeza lucrurile.

Germania s-a dovedit total dezinteresată de Ucraina, ba tocmai invers, suspectăm că a existat interesul de a se împiedica accesul în Europa. Preşedintele României, asemenea şi altor lideri europeni, nu au înţeles la timp că de fapt această federaţie nu are la bază solidaritatea ci libera concurenţă.

România este un important factor geopolitic european iar succesul operaţiunii Republica Moldova a dovedit că atunci când se alocă resursele necesare se poate. Acum România va avea o nouă ţintă, în condiţiile dezinteresului centrului Europei: Ucraina, dar această problemă nu se poate soluţiona decât dacă se reuşeşte antamarea resurselor europene asupra Rusiei.

Pentru ca mesajul să fie clar: diplomaţia română este obligată să facă lobby european pentru ca statele să înţeleagă că e nevoie de o nouă politică în relaţia cu lumea slavă.