Şerban Marinescu – arhitect, denunţător la DNA. Au avut un contract cu Primăria Rîmnicu Vîlcea, au livrat proiectul. Primarul le-a plătit o treime din sumă, apoi le-a cerut şpagă ca să plătească şi restul. A doua treime venea după ce se înţelegeau, iar a treia după ce primea şpaga. DNA-ul (asistată în acest caz şi de Direcţia Generală Anticorupţie a MAI) a organizat flagrant, l-a înregistrat pe primar cerînd şpaga. Aţi aflat povestea săptămîna trecută. Urmează autoanaliza. Are cuvîntul denunţătorul.
A nu da şpagă din principiu
DE ACELASI AUTOR Povestea unui denunţător la DNA De ce partidele noastre trebuie să fie mai partide decît sînt? Bun, aceeaşi mizerie – ce facem cu ea? Sfînta Rusie, Marea Europă şi tot felul de baliverne Interesîndu-mă de problemele astea, citind cartea (Eu votez DNA!), avînd totuşi nişte păreri personale destul de clare despre ce-ar trebui făcut, ce n-ar trebui, bănuiesc că atunci cînd am fost pus în situaţie, eram deja setat că, dacă o să mi se întîmple… Chiar glumisem cu colegii mei după ce am cîştigat proiectul, era prima oară cînd lucram cu administraţia, nu lucrasem niciodată cu statul; am glumit că „aoleo, să vezi“... Toată lumea ne spunea în jur că o să dăm de corupţi; adică nu ai cum să lucrezi cu statul fără să îţi ceară ăştia. Ziceau că o să dai şi la ăla, şi la ăla, şi noi eram destul de speriaţi, nu voiam să dăm, chiar nu voiam. Chiar vorbisem între noi că, dacă o fi să ni se întîmple, n-o să facem asta, chiar o să îi denunţăm. Voi – Monica Macovei, tu, Laura Ştefan – aţi reuşit să creaţi în unii dintre noi încredere în DNA. Asta a contat foarte mult în decizia luată. Faptul că am avut încredere că ăia, acolo, sînt pe bune. Şi mă uitam acum amuzat la colegii mei, care nu erau neapărat pasionaţi de discuţiile despre DNA înainte, cum deveniseră brusc foarte interesaţi de cine e înlocuitorul lui Morar sau Papici. În ge
