Încep cu ceea ce este foarte important: să urez aniversare fericită acestei prestigioase companii, precum şi câştigătorilor acestor premii şi guvernatorului, care a atins performanţe incredibile de polititcă monetară.

Sunt onorat să fiu aici, vă puteţi imagina. Pentru mine, în special, este o plăcere să fiu în Bucureşti din nou. Ceea ce guvernatorul nu a spus în prezentare este că sunt îndrăgostit de România de 25 de ani. E o poveste veche de dragoste, şi sunt încântat să împărtăşesc câteva momente cu voi, nu numai din trecut, dar şi despre cum va fi în viitor.

Dacă ne referim la prietenul meu, guvernatorul Isărescu, a fost cel mai tânăr guvernator al unei bănci centrale din lume. Deşi încă este foarte tânăr, este guvernatorul cu cea mai mare perioadă servită în fruntea unei bănci centrale.

Vreau să ne uităm la tranziţie, şi vreau să spun că după ce am părăsit FMI, nu am părăsit România, ci mă uit la ce aţi realizat şi continui să comentez despre cum va arăta România în viitor.

În anii 90, după cum ştiţi, România a avut privilegiul special în timpul dinaintea tranziţiei de a fi singura ţară din fostul bloc comunist care să fie în acelaşi timp o membră a FMI şi să beneficieze de acorduri cu Fondul Monetar Internaţional. În anii 80, România avea probleme cu un program masiv de investiţii, nu toate foarte productive. Îmi amintesc negocierea cu delegaţia din acea perioadă, cum nu aveam nici un translator, încercam să îmi amintesc latina pură pe care am învăţat-o la şcoală, pentru a-l înţelege pe şeful delegaţiei române. În ultima parte a anilor 80 autorităţile au încetat să mai ofere informaţii. Trebuie să mărturisesc că primul contact ulterior cu ţara a fost dezamăgitor, pentru că România era devastată.

Este impresionant să vedem dificultăţile în care era România şi entuziasmul tinerilor lideri care încercau să promoveze o schimbare r