Ştiţi din filmul Brigada Diverse (BD) ce posibilităţi aveţi când găsiţi un un portofel cu bani, pe stradă. Prima ar fi: “Noi, când găsim un portofel cu o sumă de bani în el, mergem undeva şi-i împărţim”. A doua: “Dacă ne ajută Dumnezeu să găsim un portofel cu bani, cu o sumă de bani, pe stradă, mergem undeva şi-i numărăm, ca să vedem cât ne-a adus norocul”. A treia: “Dacă noi găsim pe stradă un portofel, cu bani, ne uităm dacă-i pe aproape cel care i-a pierdut, ca să nu ne vadă când îl luăm. Dacă nu e, îl luăm, şi fugim”. Ultima posibilitate, pe baza căreia găsitorului i se atribuie calificativul de cetăţean cinstit, este: “Noi, dacă găsim pe stradă un portofel, un portmoneu, un portvizit, cu bani, anunţăm imediat Miliţia, la telefon 22.22.22”.
Noroc că între timp în portofele se ţin actele, iar banii stau, în siguranţă, pe card. Deşi dacă suntem nevoiţi să scoatem cash pentru a ne achita facturile la ghişeele automate de la BCR şi Bancpost, sau să plătim impozitele şi amenzile la casieriile fără POS ale ANAF sau la Poştă, există riscul să ne întoarcem la cele patru variante din BD.
Un card are însă posibilitatea să facă mai mult decât să ne păzească banii de pierdere sau furt. Cel puţin aşa rezultă din reclamele băncilor, care spun că încurajează plăţile fermecate, fără numerar. Adică, se pot plăti facturile către o listă de mari furnizori de utilităţi specificaţi în meniul ghişeelor automate sau al bancomantelor. Aici apare însă o problemă: Cardul n-ar trebui să permită şi transferuri de bani către alţi destinatari decât aceia mari, evidenţiaţi în meniu? Fiindcă dacă doreşti să comanzi nişte mobilă de la un mic atelier de tâmplărie, care n-are decât un cont la o bancă, trebui să te deplasezi la bancomat, să scoţi bani cash şi să-i trimiţi meşterului de la un ghişeu bancar clasic sau să emiţi un ordin de plată (OP). Iar acestea nu sunt în niciu
