Multe legi sunt în România și puține neperfectibile, însă cele care vizează protecția persoanelor cu dizabilități și a celor cu tulburări din spectrul autist, sunt prea puțin cunoscute de către părinți. Puși în situația de a-și încadra copiii cu autism într-un grad de handicap, părinții au fost ani la rând umiliți pe mai multe planuri.
Puși în situația de a-și încadra copiii cu autism într-un grad de handicap pentru a beneficia de sprijinul simbolic oferit de stat, părinții au fost ani la rând umiliți pe mai multe planuri.
Înainte de anul 2013, adulții cu autism nu existau în România, ei fiind automat încadrați la boli psihice severe odată de împlineau 18 ani.
O schimbare semnificativă s-a produs odată cu apariția Ordinului 692 din 23 mai 2013 care a modificat o anexă din Ordinul ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse şi al ministrului sănătăţii publice nr. 762/1.992/2007 pentru aprobarea criteriilor medicopsihosociale pe baza cărora se stabileşte încadrarea în grad de handicap.
Astfel, noul ordin care modifică vechiul ordin a recunoscut în România existența adulților cu tulburare din spectru autist, într-un articol separat, astfel:
1.2. EVALUAREA PERSOANELOR CU VÂRSTA CRONOLOGICĂ DE PESTE 18 ANI CU TULBURARE DE SPECTRU AUTIST, ÎN VEDEREA ÎNCADRĂRII ÎN GRAD DE HANDICAP
Tulburarea autistă este o tulburare pervazivă de dezvoltare caracterizată prin: deteriorarea calitativă în interacţiunea socială, deteriorări calitative în comunicare, precum şi patternuri stereotipe şi restrânse de comportament, preocupări şi activităţi. Este de asemenea caracterizată de întârzieri, cu debut înaintea vârstei de 3 ani, în cel puţin unul din următoarele domenii:
— interacţiune socială;
— limbaj, aşa cum este utilizat în comunicarea socială;
— joc imaginativ sau simbolic.
Relaţiile interpersonale generează anxietate
