Gândul vă prezintă o serie impresionantă de poveşti ale unor adevăraţi misionari ai limbii române, oameni care reuşescprin harul, talentul şi priceperea lor să îi facă şi pe alţii să înţeleagă frumuseţea acestei limbi. Precum Monseniorul Anton Lucaci, omul care l-a învăţat pe Papa Ioan Paul al II-lea limba română sau Badea Cârţan, varianta din 2013. Românul care merge în opinci până la Roma ca să ofere cărţi de acasă românilor din străinătate. Ori precum MIhnea, copilul pentru care faptul că poate să scrie "La mulţi ani, România!" este o minune. Sau ca Mirela Miron, profesoara care a renunţat la un trai călduţ într-o corporaţie pentru a le preda româna copiilor dintr-un sat de munte din Apuseni, ori ca medicii străini veniţi în România care nu au învăţat un singur cuvânt: şpagă. Veţi face cunoştinţă cu toţi, în cadrul campaniei VORBEŞTE ROMÂNEŞTE, care vă invită să ne gândim într-un fel nou la cuvintele pe care le folosim zi de zi, fără se le dăm prea mare importanţă. De ce am lansat această provocare puteţi citi AICI.

Că vei fi învăţat, la un moment dat, un om drag să-ţi vorbească limba, e un act de preţuire. Dar că ai fost capabil să-l convingi pe omul acela să te sprijine cu gândul, cu fapta şi cu resursele sale materiale, ca să devii misionar al limbii tale pentru generaţiile următoare, acesta este un act exemplar de cultură. Dacă se deosebeşte prin ceva Doina Andrieş? De oameni? De lumina tăcută a după-amiezii tărzii de noiembrie? De dealurile din jur, blurate de fumul alb, efervescent, aproape acid, care decupa din fundal planul apropiat, nefiresc de limpede, joc al dioptriilor neadaptate? Nu! Doina Andrieş este una dintre acele femei despre care scriam în Gândul că seamănă, alături de o “întreagă” jumătate a româncelor, cu Kate. Şi, ce să vezi, un englez sadea chiar a observat asta. Foto: Marian Sultănoiu Cteşte şi alte poveşti din campania VORBEŞT