TIMISOARA. Nici n-au sapat bine ca au si dat de primele marturii ale cetatii Timisoarei! Muncitorii care s-au apucat de reabilitarea Pietei Sfantul Gheorghe au descoperit vestigii valoroase ale istoriei orasului in timp ce indepartau primele straturi de pamant de sub vechiul asfalt.
Se pare ca este vorba de ziduri ce au apartinut unei biserici medievale ce purta hramul Sfantului Mare Mucenic Gheorghe, lacas de cult ce ar fi fost ars de otomani in 1716 pe cand se retrageau din cetatea Timisoarei. Muncitorii au dat de peretii inca bine conservati la mai putin de 1 metru adancime.
Piata Sfantul Gheorghe este una dintre pietele vechi ale orasului. Modificarile survenite imediat dupa defortificarea orasului au vaduvit piata de elementul principal – asa-zisa „biserica a seminarului”, ce purta hramul Sf. Gheorghe. Se presupune ca biserica exista inca dinainte de ocupatia turceasca – pe timpul stapanirii otomane fusese transformata in moschee.
Dupa instaurarea administratieie austriece, cladirea a fost predata iezuitilor (sositi la Timisoara in 1718) si redeschisa ca si biserica, dupa restaurarea care i-a imprimat un stil baroc. Vechea cladire a fost demolata (1739) si a fost construita o biserica noua. Intre timp, ordinul iezuit a fost dizolvat la 1773. Adiacent cladirii bisericii a fost construit seminarul catolic. Ulterior, in aceasta cladire s-a deschis prima institutie de invatamant superior laic din Timisoara, in anul 1845; avea doua facultati: pentru filozofie si pentru drept. A fost inchisa in 1848 si din documentele epocii rezulta ca sfarsitul i s-a tras mai ales de la insubordonarea fata de administratia bisericeasca si cea militara.
Biserica seminarului era pozitionata oblic fata de axul pietei, adica pe diagonala – ceea ce ducea la aparitia a doua spatii triunghiulare, unice in peisajul urban timisorean. Este putin cunoscut
