După unii istorici, generalul Ioan Boeriu ar fi avut şi gradul de feldmareşal al armatei imperiale, din anul 1918. Una dintre cele mai fascinante personalităţi care au participat la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 a fost baronul Ioan Boeriu. Unii istorici scriu că el ar fi fost feldmareşal al armatei imperiale austro-ungare, grad care i-ar fi fost acordat în august 1918. Alţii scriu că el ar fi avut ”doar” gradul de general. Însă toţi cad de acord asupra faptului că, sub ordinele lui Iuliu Maniu, care era liderul de necontestat al românilor ardeleni, baronul Ioan Boeriu a creat o adevărată armată românească a Transilvaniei, care a fost implicată inclusiv în luptele duse împotriva Republicii Ungare a Sfaturilor, condusă de bolşevicul Bela Kun, în anul 1919. Ioan Boeriu s-a născut în satul Vaida, comitatul Făgăraş. Unul dintre mentorii săi, colonelul David Urs de Margina, l-a îndemnat să îmbrăţişeze cariera militară, potrivit reputatului intelectual Ioan Părean. Ioan Boeriu a absolvit Şcoala de Cadeţi, cu calificativul ”eminent”. Imediat, el a fost repartizat la Regimentul de Infanterie 68. El a avansat repede în ie-rarhia militară austro-ungară. În anul 1905, a devenit maior, apoi în 1909 a fost numit locotenent-colonel. Ioan Boeriu se afla la comanda unei unităţi militare din Arad, formată în majoritate din soldaţi români. La izbucnirea primului război mondial, el s-a remarcat printr-un curaj deosebit. Ioan Boeriu a primit, pentru vitejia sa, cel mai înalt ordin imperial austro-ungar, Ordinul Maria Tereza. În toată istoria Dublei Monarhii, a mai fost un singur român care a primit acest ordin, colonelul David Urs de Margina. Concomitent cu înaltul ordin, Ioan Boeriu a primit rangul de colonel, precum şi titlul nobiliar de baron de Polichna, după numele localităţii în care îşi dovedise vitejia. Un an mai târziu, baronul Ioan Boeriu a fost grav rănit. Rămas infirm, e