"M-am născut la Craiova, pe 3 septembrie 1967. Încă de mic am fost inspirat de realizările profesionale ..." Aici, autorul manualului de Istorie simte nevoia unei pauze de reflecţie. Omul pe care trebuie să îl reducă la un "screen" de tabletă, atât cât sunt dispuşi elevii anului 2033 să citească, nu poate fi strivit în 2500, poate 3000 de caractere, dacă nu intra la socoteala şi poza lângă colegul său, Mihai Viteazul.
Craioveanul Valeriu Zgonea sfârşise în uitare la puţin timp după ce izbutise să schimbe uniformele parlamentarilor, dând practic un alt curs democraţiei originale şi până atunci în România. Venise însă ziua când manualele electronice introduse in timpul guvernării PSD, gata să îl cuprindă, urmau să şteargă din memoria colectivă, atât cât mai rămăsese, penibila zi de 27 noiembrie 2013 în care motoarele de căutare îl incremeniseră pe nedrept.
În ziua aceea, omul cu numărul trei - nu în echipa naţională, aşa cum îi plăcea adesea să se închipuie ca să îşi depăşească emoţia omenească în faţa camerelor -, ci în ierarhia de stat, se trezise cu o premoniţie sumbră. Premierul Chinei, Lică Chang - cum îl botezase în gând cât să nu-i stâlcească numele -, avea să-i fie invitat la Casa Poporului, însă el, preşedintele Camerei Deputaţilor, se făcea că îşi uita discursul de mulţumire. "În pofida distanţei geografice dintre noi, avem afinităţi evidente.
Transmitem un mesaj de profundă şi sinceră prietenie poporului chinez, împreună cu cele mai profunde urări de prosperitate şi progres", îşi notă, deci, pe hârtie, strecurând biletul în buzunarul de la piept, lângă autograful de la Roger Waters. Nu se putea lăsa, până la urmă, pus în inferioritate de modelul politic chinez.
Ziua a decurs însă cum nu se poate mai prost. Socoteala parlamentarilor prezenţi, oameni disciplinaţi care ştiu să aplaude coerent un discurs de calitate, a ieşit bine. A
