Superstiţiile sunt nelipsite de la orice sărbătoare românească. Astfel că şi de Sfântul Andrei, sărbătorit pe 30 noiembrie, oamenii trec prin diverse acte şi gesturi magice pentru a proteja casa, gospodăria și pe membrii familiei de acțiunea malefică a strigoilor.

În Ajunul Sfântului Andrei, pe 29 noiembrie, potrivit etnologului Ania Moldoveanu, există următoarele superstiţii: Ușile și ferestrele se ung cu usturoi, iar la vitele de parte bărbătească se lipește pe cornul din dreapta o cruce de ceară, pentru a fi ferite de acțiunea strigoilor. În această noapte, femeile înconjoară vitele cu semințe de mac, după mersul soarelui, pentru ca acestea să fie ferite peste an de vrăjitoarele și strigoaicele care le pot lua mana laptelui. Femeile mergeau la biserică cu două lumânări și un colac. Una dintre lumânări era adusă acasă și cu ea aprinsă se făcea un ocol al curții și oborului vitelor, spre a fi ferite de animalele sălbatice și de boli. Pentru ca vitele să fie protejate de acțiunile răuvoitoare, se făcea un drob de sare care se descânta și apoi se îngropa sub pragul ușii staulului. Acest drob de sare se scotea la Sf. Gheorghe și se amesteca în porumbul sau în tărâțele care se dădeau de mâncare la vite, spre a fi ferite de farmece și vrăjitorii. În această zi nu se lucra, pentru ca oamenii să fie feriți de boli și pentru ca lupii să nu atace gospodăriile. Femeile nu măturau, ca să nu le mănânce lupii vitele.

Şi în ziua de Sfântul Andrei, românii recurg la diverse acte magice: În această zi nu se lucrează pentru că e începutul iernii și oamenii vor să le meargă bine tot anul. Ziua se serbează prin nelucrare ca să nu strice lupii vitele și pentru ca oamenii care pornesc la drum în această zi să nu fie atacați de lupi. Cine muncește în această zi e chinuit de strigoi și are vise urâte sau îi omoară dracul copiii. Cel care umblă cu pieptenele în această zi,