Să zicem că primiţi plocon un cocor. Cum îl gătiţi?

Habar de grijă n-aveţi cum se prepariseşte o vutcă (lichior, cum i-aţi zice) de anghelică. I pak, să vă mai întreb dacă aveţi ştire za vinul doftoresc şi crăesc? P-ăsta nu-l gustase nici Neacşu din Câmpulung.

Vă prescriu ”Carte întru care să scriu mâncările de peşte i raci. Stridii. Melci. Legume. Erburi şi alte mâncări de sec şi de dulce. Dupre orânduiala lor” – un manuscript brâncovenesc fabulos, transcris, prefaţat şi postfaţat de doamna Ioana Constantinescu (straşnică femeie şi numeroasă - ştie tot despre istoria secolului al XVII-lea şi ceva pe deasupra). O poezie. O orgie. Un dezmăţ culinaro-lexicologico-filosoficesc…

… Sunt cuvinte, pre limba noastră, de care nu te poţi atinge. Te uiţi la ele ca printr-o sticlă afumată, cum te-ai uita în soare.

Sunt cuvinte ca dragoste neîmpărtăşită – te umplu de melanholie ca pe-o raţă leşească de mirodenii, cuvinte care se strâmbă la tine şi te îngână, cuvinte care se pitesc în memorie, jucându-se de-a v-aţi ascunselea, sunt cuvinte ca tabacul – bune de prizat, cuvinte care te înfrică, sunt cuvinte cuviincioase şi cuvinte deocheate, care te ademenesc cu neruşinare, cuvinte despuiate de înţeles şi cuvinte cu coajă, pe care, dacă le râcâi cu mintea, dai de năravuri, şi mai iaste un cuvânt mic-mitutel, spăimos ca un pui de hulub, ce – odată scăpat din strânsoarea cugetului, îţi aprinde lumea de-ţi sfârâie călcâiele: dor.

Să zicem că primiţi plocon un cocor. Cum îl gătiţi?

Habar de grijă n-aveţi cum se prepariseşte o vutcă (lichior, cum i-aţi zice) de anghelică. I pak, să vă mai întreb dacă aveţi ştire za vinul doftoresc şi crăesc? P-ăsta nu-l gustase nici Neacşu din Câmpulung.

Vă prescriu ”Carte întru care să scriu mâncările de peşte i raci. Stridii. Melci. Legume. Erburi şi alte mâncări de sec şi de dulce. Dupre orânduiala lor”