Traian Basescu joaca periculos in relatia cu UE si Republica Moldova in chestiunea unionista. Anuntul facut miercuri seara, potrivit caruia unirea cu R. Moldova ar trebui sa devina al treilea mare proiect national al Romaniei, are darul unic de a enerva si la Bruxelles, si peste Prut.
Cred ca trei sunt chestiunile care trebuie serios dicutate in privita fezabilitatii acestui proiect: este dorit?, suntem in stare? si care este pretul lui?
Ar trebui sa fim realisti si sa admitem ca dincolo de Prut procentul unionistilor este mic, 10 -15%. Cetatenii R. Moldova doresc integrarea in UE, pentru ea au iesit cu sutele de mii in strada, dar nu isi doresc si unirea. Din doua motive. Pe de-o parte pentru ca isi iubesc independenta si dupa atata dominatie sovietica nu vor sa schimbe un stapan cu altul. Pe de alta parte, pentru ca nu vorbim despre o populatie omogena.
Republica Moldova este un amalgam destul de eterogen, care contine o imensa comunitate ruseasca. Este principalul motiv pentru care unificarea RFG - RDG nu poate fi luata ca model. Acolo vorbeam de populatii omogene si identice. Ceea ce nu e cazul. Teritorul a fost romanesc, dar populatia nu mai e decat partial asa.
Am fi in stare sa sustinem un proiect unionist de asemenea anvergura? Am mari indoieli. Noi nu suntem in stare sa face o regionalizare, nu suntem in stare sa realizam o coordonare pe orizontala intre doua judete si credem ca am fi in stare sa uniformizam infrastructura statala a doua tari? E o gluma.
Am putea suporta costul unificarii? Cam 20 de miliarde de euro este nota de plata estimata la prima strigare. Si RFG a resimitit din greu costul unificarii, cum credeti ca l-am duce noi? Ce am face noi cu o comunitate de un milion de rusi? Cum am rezolva aceasta problema etnica delicata care ar schimba, si nu in bine, paradigma relatiei c
