Ieșim în oraș, pe la prînz, după o cafea de refreshment, anti-mahmureală. De la blocul lui Sven, cam într-un sfert de oră de mers lejer, ajungi la Elba. În capătul falezei, lîngă Fischmarkt (Piaţa de Peşte), fix în punctul în care începe promenada turiştilor. Pe ponton, în spatele Pieței, e staţia de vaporaş care te duce, dacă vrei, alături de alţi turişti curioși și de navetişti plictisiţi, într-un tur al portului (Hafen Hamburg, pe numele său de-acasă).

Dar, pentru supraviețuitorii unei nopți alcoolice, o călătorie pe apă nu e tocmai indicată; continuăm, deci, promenada pe faleză. Spre Landungsbrücken (Debarcaderul), imensul complex de magazine și restaurante construit în jurul clădirii vechi a Căpităniei Portului de pe blazonul oraşului, practic, un mall legat, din loc în loc, cu platforme de docuri şi de staţia de metrou sub- și suprateran U-Bahn.

E zona în care poţi să pierzi ore întregi, fără să te plictiseşti, într-o vînzoleală veselă de turişti, printre vase transformate în muzee: Rickmer Rickmers, de exemplu, trăieşte o pensie foarte liniştită ciupind cîte doi euro de la fiecare vizitator dornic să simtă sub picioare puntea corabiei care, odinioară, înfrunta furtunile pe ruta spre Indii. Un nene deghizat în căpitan de navă încearcă să te convingă să urci gratis (coborîrea – 10 euro) pe vaporaşul lui cu zbaturi, model SUA, sec. XIX, toamna, pentru un fel de reenactment al Marii Emigrații: de aici au plecat spre Lumea Nouă, între 1870 și WW1, cam toți emigranţii din Germania, Scandinavia şi Estul Europei. Între timp, chiar dacă Lumea Nouă s-a mai învechit, din Est se pleacă în continuare.

Plecăm și noi, dar spre centru. Un conglomerat de clădiri și canale (înainte de întîlnirea cu Elba, rîul Alster se varsă prin oraș în vreo 2.300 de canale şi două lacuri mari, Binnenalster şi Ausenalster), în care Hamburgul vechi, distrus aproape compl