Artistul şi disidentul Ai Weiwei a postat de curînd pe Facebook o poză provocatoare, dar care stîrneşte reflecţia. Într-o încăpere gen galerie, un bărbat îşi pozează degetul mijlociu ridicat obscen, în manieră internaţională, dar şi pe alţi doi bărbaţi care la rîndul lor fac acelaşi gest şi pozează o fotografie dintr-o piaţă, în care un al patrulea bărbat îşi fotografiază antebraţul şi degetul arătat unei clădiri impozante, greu de identificat. Ce e tulburător în toată povestea asta?

Despre revoluţiile de pe Twitter (sau Facebook) s-a scris de nenumărate ori. Am făcut-o inclusiv eu, în această rubrică, legat de protestele din Piaţa Universităţii. La noi, Facebook-ul e mai popular şi a fost mai activ decît blogurile şi Twitter-ul în materie de proteste, nu numai în toamna lui 2013, dar şi în ianuarie 2012. Pe alte meridiane, lucrurile s-au văzut mai degrabă pe Twitter.

DE ACELASI AUTOR Gafe de presă – foarte scurt inventar Binge watching sau bulimia TV Jurnalistul implicat şi virtuţile lui Noi şi tableta În lucrarea lui Ai Weiwei nu e însă vorba nici de Twitter, nici de Facebook, ci de poze făcute cu mobilul. Imaginile, care sugerează un şir infinit, ca al celor obţinute în oglinzi paralele, par a aştepta, e drept, să-şi ia zborul din mobile către reţele, dar poza artistului chinez e suficientă în sine. Spune, în primul rînd, ceva despre instinctul de imitaţie, cel care a fost teoretizat de Richard Dawkins în Gena egoistă. În capitolul dedicat memeticii, Dawkins argumentează că şi formele culturale se propagă după un mecanism asemănător genelor. Esenţa invariabilă, repetitivă, a unui lanţ de asemenea forme se numeşte, analog genei, meme. Exemple de astfel de meme-uri sînt trendurile de modă, anecdotele care se transmit dintr-o ţară într-alta cu uşoare modificări şi multe altele. Dar, mai ales, meme-urile se găsesc pe Internet, sub forma binecunoscutelo