Preot loan ŞTEFĂNESCU
De multe ori Sfânta Evanghelie ne aduce aminte că murim repede, că trebuie să trăim frumos şi ne învaţă cum să trăim pentru ca veşnicia întreagă să nu o petrecem departe de Dumnezeu.
Creştinii serioşi îşi pun această problemă şi iau aminte! Un filozof al vremurilor moderne, subliniind o realitate la care trebuie să fim atenţi, zicea aşa: “O singură viaţă ai de trăit. Dacă atunci când vine moartea, se va constata că viaţa ta a fost bine folosită, adică te va afla într-o poziţie bună faţă de veşnicie, Dumnezeu să fie lăudat. Dacă nu, atunci situaţia e ireparabilă, pentru vecii vecilor, pentru eternitate”.
Părintele Nicolae Steinhardt a scris: “Dărunid, vei dobândi” -arătându-ne că Dumnezeu ne cere să dăm celor din jurul nostru nu din avutul nostru, nu din surplusul nostru, ci din puţinul nostru. Văduva săracă a fost lăudată de Domnul Hristos pentru că a dat, din puţinul ei, cei doi bănuţi. Şi a dat mai mult decât bogaţii. Aşa se câştigă cea mai importantă avere – comoara din cer – care durează în vecii vecilor.
Sf. Grigorie Dialogul relatează următoarea întâmplare: pe vremea când era preot, la un moment dat pe mare s-a sfărâmat o corabie lovindu-se de stânci. Şi unul dintre corăbieri a venit foarte necăjit la ei. Şi părintele i-a dat bănuţii pe care îi avea. Apoi s-a întors din nou corăbierul şi i-a zis: “Nu-mi ajunge părinte!” Şi atunci părintele i-a dat potirul de aur, în care făcea Sf. Liturghie. Apoi, când a ajuns arhiereu, din dorinţa de a face bine altora, zilnic avea la masă doisprezece oameni săraci. Numai că, într-o anume zi, a văzut că sunt treisprezece, şi nu doisprezece. Şi l-a întrebat pe cel căruia nu-i cunoştea faţa: “Care este numele tău?” “Numele meu este Minunat!” – i-a răspuns – şi a dispărut. Era Cel cu nume Minunat, care ne va spune tuturor, atunci când va veni a doua oară: “Gol am fost şi M-aţi îmbrăca
