- argument -
De cîte ori nu vi s-a întîmplat ca la sfîrşitul unei zile obositoare să nu exclamaţi retoric: „Nici nu ştiu cum s-a dus şi ziua de azi“? Chiar dacă, de cînd v-aţi trezit, nu aţi stat o secundă? Este ca atunci cînd plătiţi o sumă enormă la un supermarket, fără să vă daţi seama pe ce s-au dus banii. Bineînţeles, ca în cazul unei zile pierdute în aparenţă, există „bonul de casă“, care vă detaliază suma cumpărăturilor, pînă la ultimul leu. În cazul de faţă, dacă punem orele pe hîrtie, ne dăm seama că, de fapt, timpul nu l-am pierdut, ci doar l-am irosit. Cu o sumedenie de nimicuri. Acele lucruri mărunte care trebuie (sau nu) rezolvate, care cer timp şi energie, dar care nu lasă în urmă vreo satisfacţie sau măcar un subiect demn de discuţie.
DE ACELASI AUTOR La Batthyaneum La buletin, cu mama Morile de vînt şi realitatea Plaja de carte Fireşte, nu poţi avea „reuşite“ zi de zi, nu poţi să te scalzi continuu în împliniri, dar de multe ori sîntem, nu obligaţi, ci mai degrabă tentaţi să ne abandonăm mărunţişurilor. De la cele benigne, plăceri minore, supape de respiro, nimicurile dulci ale existenţei noastre, pînă la cele maligne, „fleacurile“ vestimentate uneori în lucruri extrem de importante, susţinute cu vehemenţă, menite să ne acapareze atenţia în aşa măsură încît ne fac să deraiem de la normalitate, să uităm, de fapt, despre ce este vorba, de la ce s-a pornit, şi să cedăm năuciţi în faţa ţînţarului făcut armăsar.
Iar aici nu putem să nu vorbim despre mijlocul numărul unu de propagare a acestui fenomen, şi anume presa. Dacă ne referim la majoritatea mass-media din România – cîtă dezinformare stă, de fapt, în alcătuirea unui buletin de ştiri în care afli o sută de nimicuri, dar nimic cu adevărat important? Dacă ne referim la politică – cît de nocive sînt propunerile legislative aberante, certurile între politicieni sau furtunile în pahar
