Ziua Națională a României, stabilită în data de 1 Decembrie, sărbătorește, în fiecare an, Marea Unire, de la care nu au trecut decât 95 de ani.
În aprilie 1918, Basarabia se unea cu țara, iar fix acum 95 de ani, pe 28 noiembrie 1918, venea rândul Bucovinei. Se cuvine, deci, ca astăzi să le jurăm credință bucovinenilor, așa cum întreaga Românie ridică steagul, de 1 Decembrie, pentru Unirea Ardealului cu țara.
Bucovina, în pericol să fie alipită Ucrainei
Dacă ar mai trăi, străbunii noștri ne-ar putea spune cu câtă ardoare și-au dorit să facă parte din România, țara de care, acum, mulți dintre tinerii noștri abia așteaptă să se lepede.
În acele vremuri tulburi, Bucovina fusese transformată în teatru de război. “Tinerii români bucovineni au fost înrolaţi în armata austro-ungară. Mulţi dintre ostaşii români au căzut prizonieri în Rusia. Ei s-au înrolat în detaşamente de voluntari pentru a lupta împotriva Austro-Ungariei.
La 19 octombrie 1918 Ucraina îşi proclama independenţa. Noul stat naţional proclamat la Liov includea şi Bucovina nord-estică, cu oraşele Cernăuţi, Storojineţ şi Siret. Proclamaţia de la Liov a produs un val de îngrijorare în rândurile românilor bucovineni. Eforturile lor unioniste trebuiau intensificate, altfel riscau să intre în componenţa Ucrainei. În acest sens, la 22 octombrie a apărut la Cernăuţi ziarul „Glasul Bucovinei”, sub conducerea lui Sextil Puşcariu, în care fruntaşii bucovineni publică editorialul „Ce vrem?”, un veritabil document programator pentru românii din Bucovina.
La iniţiativa fruntaşilor luptei naţionale Sextil Puşcariu şi Iancu Flondor, s-a convocat, în octombrie 1918, o mare adunare reprezentativă a românilor din provincia Bucovina, pentru a hotărî soarta ei. Adunarea din 14/27 octombrie, decide cu unanimitate de voturi, dar cu opoziţie ucraineană, unirea Bucovinei la celelalte provincii
