Romanul „Sânge şi splendoare” de Sarah Dunant, s-a plasat printre cărţile cele mai bine vândute ale Editurii Humanitas fiction la Târgul de carte Gaudeamus 2013. A funcţionat jocul contrastant al titlului sau subtitlul explicativ – „Un roman despre familia Borgia”? A atras magnetic coperta, insinuând sugestiile cuvintelor din titlu? Poate ceva din fiecare.

Popularitatea romanului va spori, Sarah Dunant va veni la Bucureşti ca invitată la FILB, care se va desfăşura în prima săptămână a lunii decembrie. Se naşte întrebarea: de ce interesează şi azi familia Borgia? De ce fascinează Renaşterea ? Ea se regăseşte în alte romane semnate de aceeaşi autoare („În compania curtezanei” şi „Naşterea lui Venus”), li s-au adăugat recent alte două, ale altei scriitoare-far a ficţiunii istorice, Jeanne Kalogridis („Eu, Mona Lisa” şi „Regina diavolului”).

Sarah Dunant a făcut studii serioase de istorie, pentru fiecare carte s-a documentat temeinic, aşa că a putut reconstitui epoca. A descoperit în arhive şi a citit cu alţi ochi mărturii vechi de secole, a făcut altfel de conexiuni decât istoricii şi a văzut altfel evenimentele şi urmările lor, a imaginat ceea ce documentele n-au consemnat, în limitele verosimilităţii date de o foarte bună stăpânire a lumii înfăţişate. Dar ea reînvie pontificatul Papei Borgia privindu-l cu ochii omului contemporan, din care nu lipseşte maliţia şi pe alocuri sarcasmul.

Familia Borgia nu este una oarecare, a făcut istoria vremii şi s-a transformat în legendă şi mit. Scriitorii s-au năpustit pe asemenea subiect suculent, au apărut multe romane, focalizate asupra unuia sau altuia dintre membrii familiei, cel mai adesea făcând din Borgia un personaj colectiv devastator prin ambiţii şi reuşite, prin încălcarea normelor nescrise, a legilor scrise. Au ştiut să-şi atingă ambiţiile, nu de puţine ori sfidând pe toţi şi impunându-şi dorinţe