Moise Guran pune o întrebare directă într-un articol: oare ce s-ar fi ales de România dacă linia comunistă i-ar fi supravieţuit lui Ceauşescu? E bună întrebarea. Răspunsurile lui Moise trebuie însă contracarate pentru că cuprind cîteva din marotele somnolenţei neoliberale. Aşadar, amical, cu italice vorbele lui, cu normale vorbele mele:
Industrializarea s-a făcut forțat, cu tehnologii furate sau copiate, obicei ce s-a păstrat și după reforma economică și politică majoră pe care China a început-o la finalul anilor 70
Doar aşa se poate face. A făcut-o şi Germania acum 150 de ani. Patentele şi drepturile de autor sau de invenţie omoară orice ţară în curs de dezvoltare. Nu ţine doar de China. Asta face şi India. Asta e şi normal să facă. Presiunea ar trebui să vină dinspre cetăţenii vestici să-şi oprească liderii din nebunie, din patentare dură a medicamentelor (pînă şi a descrierii ADN-ului). Dar asta e, dacă corporaţiile fac legislaţiile…
Prețul creșeterii economice uriașe a Chinei stă în faptul că marele poporul chinez primește de la marele partid al marelui popor exact atât cât să nu se revolte.
Paranoia anti-revoltă există şi în frumoasa noastră lume liberă. În România, după cum ştii, după 25 de ani de luptă anticomunistă aprigă, am reuşit să depăşim numeric efectivele fostei Securităţi (peste 15000 de angajati) – avem acum mai mulţi angajaţi în servicii speciale.
Și România avusese creșteri economice de peste zece la sută și bunăstarea de care încă mai vorbesc cei care au trăit ca adulți anii 70 a venit dintr-un transfer suficient de creștere din economie în nivelul de trai. Chinezii au știut să facă asta și pe mai departe, dar azi China e totuși departe de a fi un monument de prosperitate.
De acord. Departe de a fi vreun nostalgic al regimurilor Dej-Ceauşescu, asta e realitatea care nu se pune destul de apăsat (o realitate pe ca
