Poezia adusă conspirativ la Blaj în 1915 trebuia reprodusă şi difuzată în rândurile elevilor și profesorilor din oraș, dar și din împrejurimi. Cea mai spinoasă problemă o ridica tocmai multiplicarea versurilor, întrucât maşini de scris aveau doar câteva instituții, lucru care putea deconspira întreaga operațiune în fața autorităților austro-ungare.

Poemul „Vrem Ardealul“ a fost scris în 1914 de Radu Cosmin, în contextul începerii Primului Război Mondial. În scurt timp, poezia a ajuns un adevărat material incendiar, atât pentru românii de dincolo de Carpați, dar mai ales pentru cei ardeleni.

Alegerea Blajului ca loc în care să fie distribuită poezia scrisă de Radu Cosmin nu a fost întâmplătoare. Oraşul era la acea vreme o localitate a românismului din Ardeal.

Poezia a ajuns la Blaj în 1915, în mod conspirativ, printr-un mecanic de locomotivă român, care făcea cursa cu trenul la punctul de frontieră Predeal (granița dintre România și Ardeal la acea vreme). Mai exact, bărbatul a ascuns hârtia în tureacul cizmei.

Trădată de un român la care a ajuns poezia

În scenă intră Maria Puia, dactilografă la biroul judiciar al Mitropoliei Blajului. Tânăra de 22 de ani, ce provenea dintr-o familie modeste cu cinci copii din oraş. A dat dovadă mult curaj, când şi-a asumat sarcina multiplicării şi difuzării poemului. Acţiunea tinerei dactilografe a fost încununată de succes. Poezia a ajuns la sute de persoane care o transmiteau de la om la om. Se spune chiar că intelectualii şi elevii Blajului o învățaseră pe de rost.

„Una din legăturile Mariei Puia cu liceul de băieţi Sf. Vasile din Blaj a fost elevul din clasa a-V-a Răhăianu Oliviu, al cărui tată a fost coleg de birou cu tânăra dactilografă. Acest elev, după terminarea studiilor superioare, a ajuns un distins avocat în oraşul Alba Iulia, sub îndrumarea căruia am avut norocul să-mi fac ucenicia prof