- Editorial - nr. 233 / 28 Noiembrie, 2013 Ne-am ocupat mult, in ultima vreme, de soarta celor care incearca din rasputeri, pe toate caile si prin toate mijloacele, sa transforme minciuna in adevar, dovedindu-le, cu argumentele de netagaduit ale realitatii istorice, ca nu noi am navalit peste ei, ca nu noi suntem ocupanti si ca nu noi dormim in patul lor. Si ne doare aceasta obraznicie si impertinenta atunci cand stii la ce sacrificii au fost pusi de-a lungul veacurilor stramosii nostri, obligati de vicisitudinile istoriei sa cedeze cea mai mare parte din teritoriu drept loc de vatra unor nou-veniti in cautare de patrii, si care, dupa ce s-au vazut cu sacii in caruta, sa spuna ca, de fapt, noi suntem venetici. Probabil ca Cel care a facut lumea nu si-a propus sa infiinteze Raiul pe pamant, de aceea s-au intamplat toate cele care s-au intamplat. Aceasta enorma dislocare de populatii, prin valul migrator, dintr-un continent intr-altul, dar numai intr-un singur sens, adica din Asia spre Europa, de schimbare, practic, a hartii demografice si politice a lumii, cu siguranta nu-i este straina Creatorului. Ca urmare, mutatia trebuie sa o acceptam si sa-i intelegem mesajul, cu consecintele de rigoare. Cand a decis acest exod acelasi Creator a lasat probabil un anumit grad de libertate in actiune si oamenilor si, pentru ca in lumea aceasta nimic nu este perfect, de aceea a iesit ceea ce a iesit. Standu-i in fire sa fie vesnic nemultumit de ceea ce i se da, omul, cu lacomia in suflet, aspira mereu la mai mult, iar atunci cand lucrurile ii merg bine nu are capacitatea si vointa de a se infrana, de a pune opreliste poftei de marire. Dupa atatea imperii vechi, din care noi retinem indeosebi pe cele persan si roman (acesta din urma a durat sapte secole), primul mileniu al erei noastre a fost cel al migratiilor, al unei enorme presiuni demografice. Pentru ca vorbim de o miscare bro