Rudyard Kipling, laureat al Premiului Nobel pentru literatură în anul 1907, este binecunoscut prin opera sa epică (Cărţile junglei, Stalky & Co, Căpitanii curajoşi, Povestiri simple din ţinutul dealurilor, Kim etc.) şi cea poetică (renumitul poem „Dacă“ şi volumul de versuri „Cele şapte mări“). În biblioteca din pod am găsit însă un roman mai puţin cunoscut, cu trimiteri medicale: The light that failed, cu titlul tradus ad litteram în limba franceză: La lumière qui s’éteint (Lumina care se stinge). Romanul începe cu copilăria a doi orfani, un băiat Dick şi o fată Daisy, proveniţi din familii diferite, dar crescuţi împreună de o femeie fără inimă. Relele tratamente la care sunt supuşi îi apropie, dar la adolescenţă trebuie să se despartă, nu înainte de a pecetlui iubirea lor, disimulată „englezeşte“ printr-un sărut de adio. Dick apare în Egipt în mijlocul războiului pentru apărarea oraşului Khartoum din Sudan, unde se afla asediat celebrul general Gordon, şi este angajat de un corespondent de război, Thorpenow, să ilustreze articolele pe care le expedia presei din Londra. În timpul unei bătălii, Dick este lovit de o sabie duşmană în creştet, îşi pierde conştienţa, dar revenirea pare completă. După terminarea ostilităţilor, rămâne la Cairo, unde primeşte o telegramă care-l cheamă înapoi la Londra. Aici află că desenele şi schiţele sale de pe câmpul de luptă i-au asigurat succesul, ceea ce îl face să-şi deschidă un atelier de pictură. Daisy reapare, se întâlnesc de câteva ori, dar Dick se poartă ca un adolescent arţăgos. La prima lectură a romanului, cu mulţi ani în urmă, n-am înţeles cum doi oameni care se iubesc se pot purta nesuferit. Parcurgând teoria psihanalizei, am găsit explicaţia fenomenului care se numeşte „iubire inversă“ (acting out): refularea în subconştient a pasiunii şi înlocuirea ei la exterior cu un comportament contrar. Dar şi psihologia tipi