Bruxelles-ul nu a putut câştiga în faţa Moscovei partida de la Vilnius, fie pentru că a subestimat capacitatea de manevră a Kremlinului în regiune, fie pentru că nu a înţeles importanţa dislocării periferiei estice a Uniunii Europene de sub influenţa Rusiei. Implicarea României în această partidă a fost deocamdată simbolică, dar miza extragerii Republicii Moldova din înlănţuirea Rusiei rămâne importantă şi ar putea configura viitorul istoric al regiunii. Liderii europeni planificaseră să parafeze la sfârşitul acestei săptămâni în Lituania, la Vilnius, acorduri de liber schimb şi de asociere cu Armenia, Georgia, Republica Moldova şi Ucraina, numai că Rusia a reuşit să convingă Kievul şi Erevanul să se retragă din cursă şi face în continuare presiuni asupra ultimelor două state rămase în finala maratonului. Nimic nu mai pare însă sigur, în condiţiile în care Moscova îşi poate folosi arsenalul de intimidări şi provocări prin enclavele pe care le controlează în Georgia (Abhazia şi Osetia de Sud) şi în Republica Moldova (Transnistria) acum sau mai târziu, când va veni vremea ca aceste acorduri cu UE să fie ratificate. Rusia îi va lăsa probabil pe liderii georgieni şi moldoveni să se bucure de succesul de la Vilnius, pentru că nu va dori să provoace animozităţi internaţionale înaintea Olimpiadei de Iarnă de la Soci (7-23 februarie 2014), dar e greu de crezut că va abandona cele două state în braţele europenilor, după ce Vladimir Putin va avea ocazia să defileze pe pârtiile din Caucazul de Nord, alături de cei mai titraţi sportivi ruşi, în imagini care vor face înconjurul televiziunilor din toată lumea. Până atunci, robinetul cu gaz va rămâne deschis şi pentru cele mai obraznice state desprinse acum 20 de ani din Uniunea Sovietică, iar opţiunile lor europene vor fi lăsate să fluture liber. După aceea, e posibil ca scenariile de aducere a lor la ordine să înceapă să fie puse