Noaptea de 29-30 noiembrie, numitã si noaptea de Suntandrei, este într-un fel echivalentul românesc al noptii de Halloween. Se spune cã spiritele ies în lume, lupii vorbesc cu grai omenesc, iar oamenii se apãra de rele cu vrãji si usturoi. Aceastã sãrbãtoare este ultima din toamnã, cea de Sfântul Andrei fiind prezentatã ca un “cap de iarnã”.
Andrei a fost unul dintre apostoli, frate cu Simon Petru. Conform Bibliei, cei doi frati, Petru si Andrei, erau originari din Betsaida, localitate situatã pe malul Lacului Genezaret. Aveau o casã în Capernaum si erau de profesie pescari. Numele Andrei derivã din grecescul Andreas, care înseamnã “viteaz”, “bãrbãtesc”. Acesta este un nume grecesc, desi Sfântul Apostol Andrei era iudeu. Evanghelia lui Ioan spune cã Andrei ar fi fost mai întâi ucenic al lui Ioan Botezãtorul, care i-ar fi recomandat sã-l urmeze pe Isus din Nazaret. Conform Evangheliei lui Ioan, Andrei l-ar fi dus pe fratele sãu Petru la Iisus, spunându-i cã l-a gãsit pe Mesia. De aici provine caracterizarea lui Andrei ca “cel dintâi chemat”. În enumerãrile apostolilor, Andrei este mentionat mereu între primii patru. Cu toate acestea, nu se numãrã printre cei trei pe care Iisus i-a tratat în anumite situatii ca cei mai apropiati ai sãi (Petru, Iacob si Ioan). Andrei a fost ucenic al lui Ioan Botezãtorul, când, la o vreme dupã botezul lui Iisus, auzindu-l pe Ioan Botezãtorul spunând despre Iisus: “Iatã mielul lui Dumnezeu!”. I-a urmat lui Iisus, devenind astfel primul apostol. Dupã învierea lui Iisus si coborârea Duhului Sfânt, la Rusalii, Apostolii au mai rãmas câtiva ani la Ierusalim, începând formarea Bisericii. La Sinodul Apostolic care a avut loc în jurul anilor 49-50 d.C. la Ierusalim, Apostolii s-au întâlnit si au tras la sorti pentru a decide unde va merge fiecare. În Traditia Bisericii, Apostolului Andrei ia revenit Scytia (Dobrogea). Mai întâi, Andre
