Mi-a atras atenţia declaraţia lui Mugur Isărescu: „A face politică monetară cu un public needucat este dificil. Vrem că educaţia financiară să nu rămână doar la nivelul elitelor”.Declaraţia este mai amplă şi deplânge lipsa educaţiei financiare la tineri, a modului cum înţeleg să-şi gestioneze „banul din buzunar" .

„Un nivel ridicat al educaţiei financiare este un motor puternic de creştere şi stabilitate financiară” spune guvernatorul BNR, Mugur Isărescu.

Problema este mai amplă şi se referă la introducerea în curriculumul şcolar viitor a disciplinelor „agregat”, discipline care dau coerenţă şi funcţionalitate unui domeniu de învăţare, ca de exmplu „ştiinţele mediului”, „ştiinţele vieţii”, aşa cum se poartă şi prin alte ţări.

Dacă pleci din şcoală cu „sertăraşe” pe care scrie matematică, fizică, chimie, istorie, economie, etc., iar în viaţă te trezeşti că eşti obligat să combini cunoştinţe şi competenţe aflate în mai multe „sertăraşe”, unii au surpriza să constate că nu pot combina rapid cele învăţate la discipline distincte, dacă în şcoala nu i-a învăţat nimeni cum se face şi n-au căpătat obişnuinţa operaţiei de integrare a competenţelor achiziţionate.

Revenind la „educaţia pentru societate”, ar trebui să fie o disciplină cu prezenţă continuă în planurile de învăţământ, de la şcoala primară până la clasa a XII-a, urmând să difere doar modulele programate, funcţie de etapele de şcolarizare.

În varianta iniţială a planurilor de învăţământ pentru primar exista prinsă o astfel de disciplină, eliminată până la urmă, probabil la obiecţia sindicatelor că nu are cine să o predea. Dar cu acest argument rămânem încremeniţi în paradigma curriculară comunistă încă 100 de ani.

O astfel de disciplină agregat ar răspunde şi cerinţelor încă neonorate pentru un curriculum naţional adecvat la noul context economic, social şi politic, la globalizare