Am citit programul lui Răzvan Burleanu, singurul contracandidat de până acum al lui Gică Popescu la şefia FRF, şi am avut impresia că e vorba de o broşură ştiinţifico-fantastică. Dacă oamenii din fotbal ar avea garanţia că măcar jumătate dintre obiectivele lui Burleanu vor fi îndeplinite, ar trebui să-l voteze în unanimitate pe acesta, să-l cheme de acum la Federaţie şi să-l roage să se apuce de treabă. Asta bineînţeles dacă toţi oamenii de fotbal ar fi mai interesaţi de progresul fenomenului, şi nu exclusiv de propriul buzunar.

Na'ionala între primele 10, cotă din transferuri de la cluburile mari pentru cluburile mici, Centre regionale pentru dezvoltarea fotbalului, Centre regionale de excelenţă pentru juniori, pensii pentru fotbaliştii cu peste 300 de meciuri în Liga I, etc, etc, etc. Văzând acest program, utopic ce-i drept pentru România, mă întreb doar de ce Mircea Sandu nu a fost în stare până acum măcar să îşi propună aşa ceva şi să înceapă câteva proiecte de acest gen. Incompetenţă sau nepăsare?

Eu cred însă că Burleanu nu are nicio şansă la şefia FRF, cu tot cu programul lui extraterestru, dacă nu este susţinut de cineva tare din fotbal. E mult prea greu ca un băiat de 29 de ani să vină acum de nicăieri, mă rog - de la minifotbal, şi să se ia de gât cu hienele din fenomen. Sunt de acord că, pentru a stârpi sistemul corupt din fotbalul nostru, sistemul de pile şi relaţii, e nevoie de un om din afară, ca să nu poată fi agăţat de „monştrii sacri” şi ca să nu aibă legături cu „Mafia”. Dar cum să jungă un astfel de om acolo, când hienele votează hiene?

Un punct slab al lui Burleanu e şi acela că nu are o echipă de colaboratori pe care să o prezinte în faţa alegătorilor. Dacă ar fi convins doi fotbalişti cu nume, cărora să le promită funcţii înalte, poate ar fi avut mai multe şanse. Aşa, va fi doar un mic nebun ajuns episodic într-o mare neb