Provincialu’ tot provincial. Se duce la Bucureşti şi se miră de toate. Un bătrânel mă ia la rost şi mă întreabă de ce-l fotografiez, dar îi trece repede când îi spun că nu lui îi fac poze ci tonomatului de cărţi lângă care stătea. Eram la metrou. Şi continui să face poze la băncile sub formă de zebră şi la mesajele cu fluturaşi: „Tu cum iubeşti ?“ „Timidus Emotionatis“, „Sentimentis Incertum“, „Romanticus Incurabilis“, „Admiratoris Secretis“, „Felicita Suprema“.

Din păcate, toate trei drumurile de Bucureşti pe care le-am făcut anul ăsta au fost din cauza unor probleme de sănătate. Nu prea grave, da’, cu părere de rău o spun, prefer acolo decât aici. Şi de data asta a fost la fel. Îi zic asistentei să-mi dea o reţetă cu care să merg la medicul de familie, să-mi dea medicamentele compensate, că-s scumpe rău. Îmi zice: „Mergeţi la farmacia de la noi, că sunt mult mai ieftine “. Am intrat cu neîncredere şi am zis: Am auzit că aveţi Detralex mai ieftin. Toate medicamentele sunt mai ieftine, îmi răspunde farmacista. Cât poate să coste, îmi zic? În Focşani, o cutie e vreo 30 de lei. Acolo era 19 lei. Dar o cutie de Celebrex ? Că aici am dat vreo 70 de lei. Acolo era 49 de lei.

Cum era vânt şi ningea şi era frig şi pierdusem trenul, am stat prin nişte mall-uri. Şi cum la magazinul preferat (Desigual) al surorii mele, care mi-a fost ghid prin Bucureşti, o rochie pentru fetiţe costa peste 200 de lei, era clar că nu puteam să facem decât window shopping. Asta cu riscul de a păţi precum fetele Gilmore (unul din serialele mele preferate), care în lipsă de bani, dar în nevoia de a petrece timp împreună, decid ca măcar să se uite în vitrine şi să facă „note mentale“, însă sfârşesc prin a fi întristate de neputinţa de a face shopping adevărat.

Lucruri frumoase în vitrine spectaculoase: haine, pantofi, genţ