Un autobuz plin cu generali pensionaţi constituie imaginea cinematografică a decretului prezidenţial prin care zeci de compatrioţi, fiecare cu o carieră militară aparte, cu reuşite notabile şi eşecuri mai puţin cunoscute, schimbă uniforma, cu epoleţi aurii, cu... costumele civile, la care doar părul, mai mult sau mai puţin argintat, indică încercările dure ale vieţii de care au avut parte.

Publicistul Radu Dobriţoiu a inserat, pe unul dintre arealurile electronice pe care le administrează - puteţi verifica dacă o să daţi click aici - pentru internauţii interesaţi de gândurile şi comentariile sale, informaţia conform căreia 41 de generali - înstelaţi din cele două ministere, cu forţe armate - au fost scoşi la pensie, printr-un decret prezidenţial.

Adevărata ştire este că acest moment confirmă eşecul unui management al resurselor umane care nu are nimic, dar nimic în comun, cu cel practicat în statele aliate.

Şi ca lucrurile să fie clare, câteva lucruri trebuie bine precizate

La noi, ca şi la aliaţi, gradul de general, place sau nu, este unul politic.

Generalii de ieri, ca şi cei de azi, cei în retragere, rezervă sau încă activi, evident pe plan profesional, datorează prima, a doua, a treia şi ultima steluţă câte unui preşedinte - fie cel împuşcat, în acel decembrie provocat de răsăriteni, fie succesorilor săi -, la fel de interesaţi de loialitatea armatei faţă de propria administraţie politică.

Nu este nicio nenorocire că două plutoane de generali sunt de câteva ore pensionari.

Atât la Ministerul Apărării Naţionale, cât şi la cel de Interne există numeroşi bărbaţi extrem de bine pregătiţi profesional, care merită să facă un pas în faţă, deci să aibă parte de o avansare pe merit.

Şi este timpul să li se acorde clipa lor meritată, de glorie strict profesională.

Adevărata problemă este alta.

De ce nu s-a accepta