În noianul de ştiri, griji, elemente de politică internaţională care ne înconjoară, o întrebare precum Mai avem nevoie de Bach poate părea cel puţin deplasată. Când vremurile par a fi grele, numai despre cultură nu-ţi mai vine să-ţi mai aminteşti.

De curând am terminat lectura volumului lui Keith Hitchins despre România anilor 1866-1947 (o recomand pentru cei care vor să citească o istorie extrem de bine documentată şi nepărtinitoare a României, mai ales pentru cei care au învăţat prima dată istoria României în anii comunişti) şi nu am putut să nu remarc că totuşi, una dintre primele măsuri ale guvernului comunist a fost să-şi subordoneze cultura şi învăţământul. Deci, sunt importante...

Aşa că, şi întrebarea Mai avem nevoie de Bach? s-ar putea să fie cel puţin la fel de importantă. Pentru că Bach nu este doar un oarecare compozitor; în afara faptului că el este unul dintre cei mai importanţi creatori din istoria muzicii, pentru mine, el este, într-un fel introvertit, un simbol al europenităţii şi al valorilor sale.

Iar Bach poate fi mereu reinventat. În 28 octombrie 2013, a apărut şi Bach pentru era digitală – aşa cum a fost numit cel mai nou album al violonistei olandeze Janine Jansen. Cum Janine Jansen nu a concertat încă în România, numele ei este poate mai puţin cunoscut: aceasta nu înseamnă însă că olandeza n-ar fi o adevărată vedetă a muzicii clasice la nivel mondial şi unul dintre cei mai bine vânduţi muzicieni clasici pe itunes. Tocmai succesul de pe itunes al Janinei Jansen i-a determinat pe producătorii de la casa Decca, unde Janine Jansen este artist exclusiv, să gândească un proiect de la început şi pentru itunes. Şi aşa s-a născut Bach pentru era digitală: Bach interpretat impecabil de o mare violonistă, pe înregistrări de o calitate tehnică excepţională, chiar şi în versiunea MP3 care poate fi achiziţionată pe itunes.

Dincolo de