Dragă Uniunea Europeană, îmi pare rău să-ţi transmit, dar ai luat-o pe un drum greşit. Dacă nu în întregimea ta, cel puţin prin unii din cei care te reprezintă, dar a căror poziţie este determinantă. Şi, în timp ce le promiţi şi altora din afară integrarea, ai început să îi ţii pe la uşi pe unii din membrii familiei de dinăuntru. Cum te va mai crede cineva că eşti o construcţie credibilă dacă ai început deja să-ţi baricadezi porţile? Alăturarea nefirească dintre Franţa, Germania şi Marea Britanie în ceea ce priveşte limitarea liberei circulaţii a forţei de muncă şi a imigraţiei în interiorul UE nu este în măsură să încurajeze statele care ar dori să adere la UE în viitor şi care au trecut peste presiuni şi obstacole grele ca să ajungă cu decizia neclintită până la Vilnius. În faţa lor, cu ce te prezinţi tu, dragă Uniune Europeană? Cu limitarea drepturilor mult promise şi aşteptate de state deja membre ale clubului care s-au trezit acum, după multe sacrificii, că rămân participanţi second hand în marea familie europeană? Nu e tocmai cea mai bună reclamă pentru credibilitatea şi pentru planurile tale de viitor. Atunci când ne-am mutat în UE nu ne-ai spus că vor fi curţile interioare separate de locuinţele servitorilor şi nici că vrei egalitate, dar nu pentru căţei, ca să amintim o fabulă românească, sau, în varianta modernă, că unii sunt mai egali decât alţii. Dacă ne uităm la principii şi promisiuni, mutarea în interiorul UE nici nu ar trebui considerată imigraţie, pentru că cetăţenii europeni din alte ţări care vin să se stabilească în România, de exemplu, nu sunt priviţi de noi ca imigranţi, nici nu sărim pe ei că ne iau pământurile sau mai ştiu ce. În schimb, dragă UE, de ce când românii se duc în alte ţări sunt trataţi cu dispreţ de parcă ar fi extratereştri care nu au ce căuta acolo? Şi de ce trei state puternice îşi dau mâna pentru a impune graniţe pe care ne