În acest an, al centenarului nașterii lui Albert Camus (mort la vîrsta de 47 de ani, într-un tragic accident de mașină), am stat de vorbă cu unul dintre prietenii săi apropiaţi, romancierul, poetul și eseistul Baptiste-Marrey, care publică la Editura Fayard o carte intitulată Albert Camus, un portrait. O lucrare care-i aduce un omagiu unui prieten drag, așa cum a fost pentru el Albert Camus, o mărturie despre complicitatea „între doi oameni a căror poziţie, atît de diferită, ar fi trebuit să-i ţină departe unul de celălalt, dar care împărtășeau, cu toate acestea, experienţe comune“. „După atîta timp care s-a scurs – ne spune autorul –, înainte ca totul să se șteargă și ca memoria mea să se tulbure, am încercat să cobor pînă la lucrurile pe care nu le-am uitat, dar pe care le-am îngropat foarte adînc ca pe ceva care-mi era mai preţios ca orice, și să le ating pe cele pe care îmi este greu să le evoc, căci acest loc rămîne sensibil, dureros încă“. Redăm aici mărturisirile scriitorului Baptiste- Marrey legate de scrierea cărţii sale, de motivaţiile și mijloacele pe care le-a folosit în creionarea portretului său camusian.

Baptiste-Marrey

La 60 de ani de la prima dumneavoastră întîlnire cu Albert Camus – aveaţi la vremea aceea, 25 de ani – v-aţi hotărît să scrieţi o carte în omagiul lui. În același timp, mărturisiţi încă din „Cuvîntul înainte“ că este vorba despre o carte pe care nu voiaţi să o scrieţi. „Nimic nu este mai greu, explicaţi dumneavoastră, decît să scrii despre prietenie, un sentiment rar, profund, pudic, prin natura lui, care se exprimă în mod mai natural prin acţiuni în comun decît prin cuvinte“. Cum s-a născut, în realitate, această carte?

Mi-am dat seama, de cînd am scris această carte, că 40 sau 45 de ani reprezintă timpul necesar pentru ca amintirea să rămînă și să se încheie doliul, chiar dacă lucru